Arhiepiscopul Celli despre problemele comunicării

25.04.2008, Bruxelles (Catholica) - Pentru ca Biserica să îşi comunice mesajul, ea trebuie să ţină cont de modul în care este percepută de ceilalţi şi de cum este ea prezentată în media, a afirmat preşedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale. Arhiepiscopul Claudio Maria Celli a făcut aceste afirmaţii joi, la un discurs ţinut în cadrul Întâlnirii Europene de Comunicaţii. Evenimentul de două zile reuneşte profesionişti în comunicaţii de diverse specialităţi, fiind organizat de Asociaţia Europeană a Directorilor de Comunicaţie şi de publicaţia „Communication Director”.

Arhiepiscopul Celli şi-a început discursul afirmând că a fost şocat de „negativa presupunere că religia este asociată cu conflictul”, reflectată de tema pe care i s-a cerut să vorbească. Titlul intervenţiei a fost: „Întoarcerea religiilor – comunicarea credinţei în secolul XXI”, cu trei subteme despre conflictele religioase, căutarea sensului şi modul în care comunică liderii religioşi. „Este important pentru noi toţi cei implicaţi în domeniul comunicaţiilor să avem o idee clară despre ceea ce dorim să spunem despre organizaţiile şi valorile pe care le reprezentăm. De egală importanţă este şi să avem o înţelegere adecvată a modul în care organizaţiile sau valorile noastre sunt văzute de alţii şi despre cum sunt ele prezentate în media. Foarte des eforturile noastre de a comunica vor fi ineficiente dacă nu avem în vedere abordarea neînţelegerilor şi percepţiilor din minţile celor cărora dorim să ne adresăm.”

Arhiepiscopul a vorbit apoi despre una dintre neînţelegeri, şi anume asocierea religiei cu conflictul. Prelatul a ţinut să sublinieze că, adesea, „ceea ce este prezentat ca şi `conflict religios` este în realitate conflict ce poate să aibă şi dimensiune etnică sau politică”. L-a citat apoi pe Papa Benedict al XVI-lea: „În ciuda diferenţelor care marchează diferitele itinerarii religioase, recunoaşterea existenţei lui Dumnezeu, la care fiinţele umane pot ajunge şi doar pornind de la experienţa creaţiei, trebuie să îi determine pe credincioşi să se vadă unii pe alţii ca fraţi şi surori. Nu este deci legitim pentru cineva să considere diferenţele religioase ca pretext pentru o atitudine agresivă faţă de alte fiinţe umane. […] Când simţămintele religioase ating maturitatea ele dau naştere percepţiei credinciosului că credinţa în Dumnezeu, Creatorul universului şi Tatăl a toate, trebuie să încurajeze relaţii de fraternitate între toate fiinţele umane.”

Prelatul a mai subliniat o tendinţă: aceea de a prezenta religia în termeni politici. „Impresia dată este că liderii religioşi caută să îşi impună punctele lor de vedere despre organizarea societăţii cu o toleranţă redusă sau inexistentă faţă de punctele de vedere diferite.” Citând din „Deus Caritas Est”, el a amintit cuvintele Papei: „Doctrina socială catolică îşi are locul ei. Ea nu are intenţia de a-i da Bisericii putere asupra statului. Cu atât mai puţin să impună asupra celor care nu împărtăşesc credinţa moduri de gândire şi modele proprii credinţei”. „Aceasta nu înseamnă că religia sau credincioşii nu au cu ce să contribuie la lumea politicii, ci se aminteşte cu fermitate că trebuie respectată legitima autonomie a politicii şi a discursului politic”, a continuat Arhiepiscopul Celli. „În numeroase spaţii, credincioşii sunt acuzaţi că sunt `fundamentalişti` şi de aici se deduce că religia nu poate avea un loc al ei într-o societate care caută să fie pluralistă şi tolerantă. În timp ce învăţătura catolică respinge clar fundamentalismul, trebuie acordată o atenţie egală pericolelor relativismului moral: adică acelei opinii în baza căreia nu există adevăr când vine vorba de valori şi care susţine că punctele de vedere în domeniul moralei sunt în mod egal acceptabile.”

Oficialul Vaticanului s-a concentrat apoi pe eforturile Bisericii de a-şi comunica mesajul. A amintit unele dintre provocările comunicaţiilor instituţionale. „Este esenţial să ai o idee clară despre identitatea şi natura instituţiei, despre misiunea şi obiectivele ei. Adesea este necesară trecerea în revistă a acestor puncte fundamentale şi înnoirea şi întărirea înţelegerii şi aplicării lor. Apoi este şi mai important să fi conştient şi să ţii cont de schimbările rapide din modul în care diferitele audienţe văd sau interpretează instituţia şi misiunea ei. În timp ce noi poate înţelegem situaţia, ea ar putea să nu fie clară audienţei căreia ne adresăm, şi chiar şi celor care sunt deja membri sau simpatizanţi ai instituţiei.” Prelatul a adăugat că „prăpastia dintre cum ne înţelegem şi cum suntem percepuţi trebuie permanent vizată pentru a evita neînţelegerile” şi a recunoscut faptul că Biserica are uneori probleme din această perspectivă: „Pot să spun că uneori în Biserica Catolică noi mai comunicăm în stilul `analog` în timp ce lumea s-a mutat în `digital` – de aceea ne întrebăm constant cum să depăşim această diferenţă şi să găsim un limbaj comun pentru comunicare.”

Arhiepiscopul Celli a ţinut apoi să sublinieze că „uneori este important să ne amintim că modul în care comunicăm spune multe despre noi înşine”. S-a referit la succesul comunicaţional al Papei Ioan Paul al II-lea, spunând că el a comunicat chiar şi atunci când boala i-a luat puterea de a vorbi sau de a avea expresii faciale. A spus apoi că „grija noastră principală în comunicaţii nu este să dăm un anumit impuls, ci să descoperim şi să comunicăm adevărul. Un pasaj din evanghelia lui Ioan descrie aceasta – `veţi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi` – şi ne oferă ajutor şi călăuzire în înfruntarea provocărilor de zi cu zi în comunicaţii.”