PF Daniel: pace în interior, dar şi în exterior

3 răspunsuri

  1. Corina spune:

    Inalt Preasfintite!? Ce anume sa cred eu, un simplu crestini, despre cele ce afirmati? „Anume că Sfânta Euharistie nu este un mijloc sau o etapă spre unitatea creştină eclesială, ci manifestarea cea mai intensă a unităţii Bisericii, încoronarea ei…„, daca ajungeti sa pedepsiti prin sinod tocmai pe cei care au inteles afirmatiile mai sus citate – manifestatii intense spre unitatea bisericii – Cine este atunci vinovatul? Cel ce urmeaza cuvintele lui Cristos sau cel ce le ignora cu buna stiinta numai pentru ca se crede ortodox? Mare pacat Daca apare o urgenta, – un crestin ortodox sau unul greco catolic – au nevoie de un sacarament cel care l-a administrat merita sa fie pedepsit sau binecuvintat ca si-a facut datoria de preot? Cum mai stam atunci cu dragostea pentru aproapele nostru? Dumnezeu sa aiba grije de noi toti ca inca nu ne-am trezit din somnul schismei.

  2. Andrei spune:

    Patriarhul Daniel a vorbit foarte frumos si teologic-biblic, dar oare se va pune in practica tot ce a spus!
    Eu cred ca faptele de dragoste si unitate a celor doi Episcopi Ortodocsi sunt valide, nu ajunge sa vorbim trebuie sa facem.
    Asa este si in cazul asta ca in cel a credintei „credinta fara fapte este moarta„ Tu spui ca ai credinta dar nu ai fapte iar eu iti arat faptele mele facute din credinta!
    Cine are urechi de auzit sa auda!

  3. Am analizat modalitatea flexibilà si ì nteleaptà a Preafericitului Patriarh Daniel, de a modera adversitatea si negativitatea dinamicà a unora, care, continuà sà mergà pe linea incomunicabilitatii si intolerabilitatii interconfesionale. Este ì n mod indiscutabil, indispensabil, necesitatea reformulà rii teologiei de ecleziologie a tuturor cultelor existente si recunoscute oficial ì n Romà nia, si aici cu precà dere, are ì ntà ietate Biserica Ortodoxà pe aceastà line. Necesitatea provine tocmai din experienta antecedentà , ca, elementul national romà nesc ì n integralitatea sa, sà nu mai fie caracterizat pe dimensiunea raportului confesionalà atà t de segmentat, atà t de fragmentat si convulsiont, ì ntrucà t, toti sunt fiii aceleasi Natiuni, independent de convingerea si confesionalitatea proprie. Omul este liber de a gà ndi, de a se convige, de a se automanifesta ì n mod privat sau public liber, de a se asocia, atà t cà t nu este ì n detrimentul segmentului social-uman- national. Intrucà t fundamentul drepturilor si libertà tilor umane ì si are originalitatea ì n comuna demnitate a fiecà rei persoane. Aceastà demnitate este connaturalà vietii umane si transcedentale, si este conferità fiecà rui om ì n virtutea fiintei sale creatà dupà imaginea lui Dumnezeu, dotatà de rationalitate si liber albitru. Cu propria ratiune, ì n mod constitutiv orientatà spre adevà r si binele perfect, fiecare om este capabil de a cerceta adevà rul; gratie vointei libere de a adera ì n mod autonom ajungà nd astfel la propria autorealizare ì n Dumnezeu, spunea Sf. Tomma d’ Aquino.
    In mod sigur libertatea religioasà face parte din acest bagaj a drepturilor umane, ì nteleasà ca si o progresivà constientizare a dreptului natural ì nscris ì n profunda fiinta a persoanei umane. Ea posedà integrala experientà religioasà a omului. Asadar, avem o valoare teologicà de extindere universalà individualizatà ì n dreptul natural al fiecà rui om, sau ridicatà ì n aceea misterioasà dimensiune a libertà tii umane de a se deschide ì n a se ì ntà lni cu divinul. Pentru acest motiv libertatea religioasà ì n mod corect interpretatà este deschiderea sufletului uman, dimensiunii divine, constituind indubitabil nucleul exential al persoanei umane ì mpreunà cu fundamentalul principiu al dreptului natural: faci binele evità rà ul. Consider ì n raport cu cei doi episcopi vizati, unul pentru participarea Sa la celebrarea unui act liturgic de sfintirea apei cu un episcop greco-catolic si altul cum este Corneanu de a se ì mpà rtà si la Biserica Greco- Catolicà intr-un solemn moment de inaugurare, mai mult de cà t un simplu act, astfel de episcopi sunt demn de apreciat-premiat. Asa cum Preafericitul a mentionat este nevoie de „ Pace interconfesionalà ” , de acorduri bilaterale, de solidarietate si reciprocà interconfesionalitate. Este ì mportant a interpreta ì n mod autentic etimologia terminologicà „ a pà cii” . Notiunea de pace ì n terminologia crestinà nu se delimiteazà sau reduce la lipsa de conflictualitate, rigiditate relationalà sau lipsa de coumnicare, ci penetrezà dimensiunea umanà printr-o progresivà deschidere, asociere si vizibilà comuniune. Trebuie admirate, stimulate si promovate personalità tile, a cà ror caracter uman si crestin se deschid sociabilità tii si ì n mod simultan universalità tii. Bisericile au nevoie de acesti pilastri, de acesti protagonisti ai pacificabilitatii, a reconcilierii, a reprovà cà rii spre o pace deschisà , durabilà , consistentà , eficientà , favorabilà binelui comun al tuturor fiilor romà ni. Sà và iubiti unii pe altii dupà ì ndemnul lui Isus, nu ì nseamnà decà t cele afirmate ì n mod precedent. Tocmai pe orizontalitatea si verticalitatea acestui apel a lui Isus este indispensabilà refondare teologiei de ecleziologie actualà , o nouà imperativà teologie relationatà interreligios si interecumenic. Prin crearea unei teologi de comuniune se pierde viziunea antropologicà incomprhensibilà, conducà nd la transformarea imaginii de incredibilitate la o credibilitate crestinà si umanà consolidatà structurat mai unitar.
    De Pr. Vasile Orghici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *