Viaţa proorocului Ilie şi drumul Bisericii Greco-Catolice
21.07.2008, Cluj (Catholica) - Predica din sărbătoarea proorocului Ilie, celebrată duminică, 20 iulie 2008, a fost pentru PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, o ocazie de a face o paralelă între viaţa omului lui Dumnezeu, Ilie, aşa cum o relatează Scriptura, şi drumul prin timp al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Preasfinţia Sa a celebrat în această zi Sfânta Liturghie în biserica Mănăstirii Sf. Macrina din Cluj-Napoca a Surorilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), cu ocazia hramului mănăstirii şi a înveşmântării tinerei Mirela Adriana Fîrte, care a primit numele de soră Ştefania.
PS Florentin a amintit: „După ce focul lui Dumnezeu a coborât asupra jertfei lui Ilie, pentru a doborî astfel, prin credinţă, pe proorocii lui Baal, proorocul este ameninţat cu moartea de către Regina Izabela, şi se retrage, fuge din faţa morţii, având un moment de deznădejde, în care îşi doreşte moartea. Dumnezeu însă trimite păsările cerului pentru ca să-i aducă hrană şi apoi să-l invite să pornească la drum”. La capătul acestui drum, a arătat Episcopul, „Dumnezeu trece prin faţa lui Ilie şi nu este Dumnezeul pe care L-a cunoscut, cu care s-a obişnuit, nici Dumnezeul focului, nici al cutremurului, nici al furtunii, ci este un alt Dumnezeu, Dumnezeul adierii line de vânt. Ilie… trebuie să se desprindă de ceea ce era vechi şi să cunoască acum o nouă faţă a lui Dumnezeu. Numai astfel poate primi o nouă misiune: `Mergi şi întoarce-te prin pustiu şi unge-l apoi drept rege pe cel rânduit`”.
„Drumul pe care proorocul Ilie îl urmează în viaţa sa putem spune că este şi drumul Bisericii noastre, Biserica Greco-Catolică dorită de bunul Dumnezeu într-un veac în care populaţiile româneşti erau tulburate, de diferite influenţe. Aici, în zona Transilvaniei, influenţa calvină, protestantă, era puternică. Biserica Greco-Catolică răsare ca şi o dorinţă a poporului de a-şi păstra adevărata credinţă, iar legătura cu Roma este de fapt refacerea legăturii dintru începuturi cu Biserica Romei. Nu este o îndepărtare sau o ruptură ci este tocmai regăsirea adevăratei identităţi latine”, a subliniat Episcopul greco-catolic, amintind roadele pe care le-a adus Biserica, între care la loc de frunte a menţionat „curentul iluminist cu caracter spiritual, social şi cultural – Şcoala Ardeleană, ai cărui reprezentanţi se află la baza culturii româneşti de astăzi”.
PS Florentin a vorbit apoi despre perioada de înflorire pe care a cunoscut-o Biserica Greco-Catolică, „cu mari personalităţi la cârma ei: Mitropolitul Vasile Suciu, Cardinalul de mai târziu Iuliu Hossu, Preasfinţitul Ionel Suciu, etc. Aceste personalităţi… se bucurau de apreciere naţională şi internaţională, aveau numeroase titluri pontificale. Totodată, pe plan naţional erau membri corespondenţi ai Academiei Române, erau Senatori de Drept în Parlamentul României şi cuvântul lor a fost simţit în anii 1930, cu ocazia hotărârii Concordatului pentru ţara noastră”.
„Au urmat momente de glorie ale Bisericii, în care s-a experimentat puterea lui Dumnezeu, dar nu pentru multă vreme, pentru că, aşa cum s-a întâmplat cu Ilie, Dumnezeu a dorit ca Biserica Greco-Catolică să îi cunoască şi o altă faţă, nu numai faţa triumfătoare, glorioasă, a frumoaselor catedrale, academiilor teologice, liceelor seminariale, mănăstirilor de călugări şi călugăriţe, ci a dorit să se cunoască şi faţa lui Hristos răstignit, în suferinţă. Dar şi în încercare putem spune că Biserica Greco-Catolică a fost triumfătoare, pentru că, dincolo de torturile fizice la care clericii şi credincioşii au fost supuşi, au reuşit să transforme închisorile în adevărate capele de rugăciune. Au reuşit să convertească pe mulţi dintre cei care erau rânduiţi să-i păzească, dintre gardieni, dintre paznici şi chiar dintre torţionarii lor”.
Episcopul şi-a încheiat paralela între viaţa proorocului Ilie şi drumul Bisericii afirmând: „Acesta a fost rolul Bisericii Greco-Catolice în întuneric, în linişte, în peşteră, să-l cunoască pe Hristos răstignit. Acum Biserica a răsărit din nou la lumină, primind o nouă misiune, într-un nou context. Dar rămâne mereu necesară reîntoarcerea la liniştea adorantă cu Dumnezeu, pentru a ne cunoaşte bine rolul. `Ieşi şi stai!` spune Dumnezeu şi Bisericii noastre, `Ieşi din întuneric şi stai în adoraţie în faţa lui Dumnezeu, pentru a-ţi cunoaşte bine rolul în această lume şi a nu te lăsa pradă la numeroasele influenţe, nu numai pozitive, ale acestei lumi”.
Imagini
