Poziţia Bisericii în legătură cu interzicerea cerşetoriei
12.08.2008, Roma (Catholica) - A cere pomană este un drept, consideră Cardinalul Renato Raffaele Martino. Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, într-un interviu acordat cotidianului italian „Il Corriere della Sera”, critică puternic măsurile împotriva cerşetoriei adoptate de diferitele administraţii comunale italiene. „Trebuie să se intervină pentru a se găsi soluţii sărăciei, nu pentru a o ascunde”, a reafirmat Cardinalul, intervievat de Radio Vatican: „Să ne punem în situaţia celui care cere pomană, excluzând, fireşte, ceea ce constituie reţeaua de exploatare a cerşetoriei, care este o formă criminală ce trebuie, în mod cert, extirpată”.
„Dar cine cere pomană, pentru ce cerşeşte? Pentru că are nevoie. Şi atunci înseamnă că cei care vor să facă să dispară aceste scene, nu acordă atenţie realităţii aceluia care întinde mâna. Trebuie eliminată sărăcia şi nu cine este constrâns de sărăcie să cerşească pentru a supravieţui”. Cardinalul a vorbit despre egoismul societăţii de astăzi: „În sudul ţării se spune că `Cine e sătul nu-l crede pe cel flămând`. Vrem să privim în altă parte, ne este de ajuns bogăţia noastră, dezvoltarea noastră, iar alţii… ca şi cum nu ar exista. Acesta este un grav defect al celui care a atins un nivel de dezvoltare şi a uitat solidaritatea, a uitat că în lume există săracii, cei care au nevoie”.
Mai multe oraşe mari, importante, care au administraţii de orientări politice diferite, din Italia, au adoptat aceste măsuri împotriva cerşetoriei. „În prezent, administraţia publică, fiecare politician ar trebui să aibă în faţă persoana umană, demnitatea ei, fie ea a unui prizonier, a unui deţinut, a unui condamnat la moarte, a unui sărac. Este întotdeauna o persoană cu egală demnitate şi drepturi egale cu fiecare dintre noi. Dacă uităm aceasta, ajungem la forme de intoleranţă care, din punct de vedere creştin şi uman, sunt inadmisibile. Săracii care întind mâna de multe ori nu sunt oameni de stradă, nu sunt cerşetori. Foarte adesea sunt persoane care nu mai fac faţă, care nu mai reuşesc să meargă înainte cu propriul salariu sau cu ceea ce au la dispoziţie şi de aceea sunt constrânşi să apeleze la solidaritatea altora. Şi unde stă iubirea creştină?”
Nu poti plange, daca nu stii lacrima.
Cersetoria nu este o activitate care sa faca bine demnitatii umane. Nu intra in acest caz persoanele care traiesc din Cuvantul Domnului si carora lumea le da exclusiv din placere. Insa deosebit de urata este cersetoria agresiva (preoti care cer de la obraz, care pun taxe, spalatori de parbrize agresivi etc).
Cersetoria poate fi inlocuita de munca sau de activitati productive. Munca nu este rusine, cersetoria DA.
Exemplul apostolilor si al Lui Cristos este clar – toti au avut ca oameni cate o meserie. Nu a fost cersetor NIMENI. Ca au trait pe urma din Cuvantul Domnului este altceva. Cristos ca OM a invatat tamplaria de la tatal sau pamantean Iosif. De asemenea a fost un foarte mare invatat al vremii. A inteles inca de mic scripturile asa de bine ca uimea pe toti preotii invatati ai vremii. Si exemplele ar putea continua. Deci fara transpiratie, adica fara munca inteligenta NU SE POATE.
Cersetoria trebuie combatuta categoric iar munca trebuie apreciata. Cersetoria nu creaza, cersetoria inhiba personalitatea umana si animalizeaza omul. Dumnezeu a poruncit omului sa munceasca ca sa-si castige painea. Sf. Scriptura combate cersetoria cu toata puterea Cuvantului Domnului. Intr-adevar trebuie ajutati fratii la nevoie insa pe cat posibil nu perpetuu. Trebuie ajutati in primul rand sa poata trai pe picioarele lor nu sa trandaveasca. Lenesii nu au ce cauta in Imparatia Cerurilor (v. ultimele randuri din Apocalipsa).