Laicitatea pozitivă nu constituie o ameninţare
12.09.2008, Paris (Catholica) - „Din fericire”, în ultimii zece ani, raportul dintre Biserică şi stat în Franţa „a evoluat. Preşedintele Sarkozy a dat dovadă de aceasta în discursul său rostit la Lateran când a vorbit despre o laicitate pozitivă ce recunoaşte importanţa şi valoarea religiilor. […] Este nevoie acum ca acest concept de laicitate să treacă puţin câte puţin în fapte.” Aceste afirmaţii au fost făcute de Cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului, într-un interviu acordat în data de 9 septembrie cotidianului catolic francez „La Croix” şi reluat de agenţia italiană SIR, înainte de călătoria apostolică a Papei Benedict al XVI-lea în Franţa. Secretarul de stat a făcut apoi un bilanţ al raportului actual dintre Biserică şi stat în Franţa.
„Concepţia franceză despre laicitate”, a spus prelatul, conform materialului publicat de Radio Vatican, „a avut multă vreme tendinţa să marginalizeze credinţa, împingând-o în sfera privată. Bisericii în Franţa, care se află în dialog cu celelalte confesiuni religioase şi cu celelalte familii de gândire prezente în societatea franceză, i-a fost adesea greu să facă să se înţeleagă că ea nu vorbeşte nici nu acţionează urmărind interesele proprii, ci că vrea să contribuie, prin intervenţiile proprii, la căutarea binelui comun. […] Astăzi statul trebuie să ia în considerare faptul că, cu toată înaintarea secularizării, mulţi cetăţeni au o viaţă spirituală care are o răsfrângere în viaţa socială”. Potrivit secretarul de stat al Vaticanului, nu ar fi „nici just, nici fecund” să nu se ia act de această „realitate socială”.
„Dacă cuvintele au o semnificaţie, laicitatea pozitivă nu constituie o ameninţare pentru principiul de laicitate, nici o ruptură. Înseamnă doar că această laicitate nu este oarbă şi nu ignoră faptul religios. Şi aceasta este o evoluţie care o face mai sănătoasă”. Biserica în Franţa, a adăugat Cardinalul Bertone, prin profunda ei înrădăcinare istorică în societate şi prin exigenţa ei misionară şi intelectuală, a dorit să fie mereu prezentă în problematicile sociale şi în locurile unde trăiesc şi muncesc oamenii. De aici se înţelege atenţia ei pentru „problemele bioetice, educaţie şi familie, viaţa la periferie, primirea şi integrarea populaţiilor imigrate, cultura. Biserica, în Franţa vrea să rămână fidelă acestei tradiţii continuând să cuprindă cu privirea şi angajarea ei ansamblul realităţilor umane.”
