Învăţătura Apostolului Paul despre justificare

20.11.2008, Vatican (Catholica) - Miercuri, 19 noiembrie 2008, în cadrul unei noi audienţe generale dedicate reflecţiei asupra Sf. Paul, Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că doctrina despre justificare a lui Martin Luther este corectă dacă credinţa „nu se opune carităţii”. În această săptămână, Sfântul Părinte a analizat învăţătura Apostolului despre justificare. El a arătat că experienţa convertirii lui Paul pe drumul Damascului „i-a schimbat radical viaţa: a început să îşi privească toate meritele, realizările unei cariere religioase oneste, ca `pierderi` în faţa sublimităţii cunoaşterii lui Isus Cristos”.

„Tocmai datorită acestei experienţe personale a relaţiei cu Isus, Paul plasează în centrul proclamării sale o opoziţie între două căi alternative spre îndreptăţire: una bazată pe lucrările legii, alta bazată pe harul credinţei în Cristos”, a explicat Pontiful. El a clarificat „care este `legea` de care am fost eliberaţi şi care sunt acele `lucrări ale legii` care nu îndreptăţesc… Deja în comunitatea din Corint exista opinia… că era vorba despre legea morală, şi că libertatea creştină consta aşadar în a se elibera de etică”.

„Evident această interpretare este greşită: libertatea creştină nu este libertinism; libertatea despre care vorbeşte Sf. Paul nu este libertatea faţă de a face binele”. Legea la care se referă Paul este „colecţia de comportamente întinzându-se de la un fundament etic la regulile rituale şi culturale care determinau substanţial identitatea omului justificat – în particular circumcizia, regula privind mâncărurile curate şi curăţenia rituală generală, regulile privind respectarea Sabatului etc”. Aceste reguli slujeau la a proteja identitatea iudaică şi credinţa în Dumnezeu; ele erau „un zid de apărare care să protejeze moştenirea preţioasă a credinţei”.

În momentul întâlnirii lui Paul cu Cristos, însă, Apostolul a „înţeles că cu învierea lui Cristos situaţia s-a schimbat radical. Zidul – după cum se spune în Scrisoarea către Efeseni – dintre Israel şi păgâni nu mai era necesar”, a spus Papa. „Cristos este cel care ne protejează împotriva politeismului şi a tuturor deviaţiilor lui; Cristos este cel care ne uneşte cu şi în unicul Dumnezeu; Cristos este cel care garantează adevărata noastră identitate în diversitatea culturilor; şi El este cel care ne îndreptăţeşte. A fi drepţi înseamnă pur şi simplu a fi cu Cristos şi în Cristos. Şi acest lucru este suficient. Alte reguli nu mai sunt necesare”.

De aceea, a continuat Episcopul Romei, expresia lui Luther „doar prin credinţă” este adevărată „dacă credinţa nu se opune carităţii, iubirii. Credinţa înseamnă a privi la Cristos, a ne încredinţa pe noi înşine lui Cristos, a fi uniţi cu Cristos, a ne conforma după Cristos, după viaţa Sa. Şi forma, viaţa lui Cristos, este iubirea; astfel, a crede înseamnă a ne conforma după Cristos şi a intra în iubirea Sa”. „Paul ştie”, a adăugat Papa, „că în dubla iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele se împlineşte întreaga lege. Astfel întreaga lege este respectată în comuniune cu Cristos, în credinţa care creează caritate. Suntem drepţi atunci când intrăm în comuniune cu Cristos, care este iubire”.