Relicvele părinţilor Sf. Tereza a Pruncului Isus în Bazilica San Pietro
10.01.2009, Vatican (Catholica) - Urna cu relicvele Fericiţilor Ludovic şi Zelia Martin, părinţii Sfintei Tereza a Pruncului Isus, se află de sâmbătă, 10 ianuarie 2009, în Bazilica San Pietro, informează Radio Vatican. Urna a fost depusă lângă Altarul Catedrei, de către Cardinalul Angelo Comastri, arhiparohul Bazilicii Vaticanului, unde va rămâne timp de patru zile, spre venerare de către credincioşi. Marţi, 13 ianuarie, la ora 17, în Bazilica San Pietro, se va celebra o Sfântă Liturghie în cinstea celor doi fericiţi, Liturghie prezidată de vice-postulatorul cauzei de beatificare, pr. carmelit Antonio Sangalli. Miercuri, 14 ianuarie, după audienţa generală a Papei Benedict al XVI-lea, familia Schiliro, cu fiul lor Pietro, vindecat în mod miraculos graţie mijlocirii soţilor Martin, va înmâna Papei, în dar, un relicvariu al Fericiţilor.
Despre semnificaţia evenimentului, a vorbit pentru Radio Vatican Cardinalul Angelo Comastri: „Sf. Tereza de Lisieux este legată în mod particular de Bazilica San Pietro, la fel ca şi tatăl ei. În 1887 au venit în pelerinaj la Roma şi Sf. Tereza povesteşte cu mare emoţie, în manuscrisul ei, intrarea în San Pietro, întâlnirea cu Papa Leon al XIII-lea, de care ea a legat într-un fel şi intrarea ei în Carmel. Prezenţa relicvelor soţilor Martin în Bazilica San Pietro este un gest cu o semnificaţie specială ce se raportează la sentimentul de comuniune eclezială care se respira în acea familie. Părinţii au reprezentat clima şi terenul care au făcut să înflorească vocaţia Sf. Tereza. Ea însăşi, în manuscris, când vorbeşte despre familia ei scrie: `Eu m-am născut într-un pământ sfânt`, iar pământul sfânt erau părinţii ei. Mama i-a murit când Tereza avea doar patru ani, deci abia îşi cunoscuse mama, dar din mărturiile pe care le avem, mărturii istorice, reiese că era o femeie extraordinară. Tatăl a trăit o perioadă mai îndelungată, putându-şi vedea toate fiicele intrând în mănăstire, şi pe cea mai mică, Tereza, intrând în Carmelul din Lisieux. Apoi a murit şi s-ar putea spune că a trecut la Domnul îmbrăţişat în mod ideal de toate fiicele sale consacrate Domnului”.
„Acum ei revin în Bazilică, în San Pietro. Pentru noi este un motiv de sărbătoare, de bucurie şi mai ales de invocare, de binecuvântare pentru toate familiile. Dacă ar fi existat multe familii precum cea a Terezei de Lisieux, astăzi am avea în lume fii minunaţi, plini de Dumnezeu, pentru că transmiterea credinţei fiilor se face prin exemplul dat de părinţi, iar exemplul dat de părinţii Sf. Tereza este deosebit de grăitor în prezent”. La puţine zile până la Întâlnirea Mondială a Familiilor ce va avea loc în Ciudad de Mexico, Cardinalul a spus: „Familia are nevoie să găsească legătura profundă cu misterul lui Dumnezeu. Familia nu este un rod al întâmplării, nici al capriciului, nu este nici măcar un rod al culturii sau al unei civilizaţii; familia face parte din planul umanităţii aşa cum l-a voit Dumnezeu. Fără un tată şi o mamă, nu venim pe lume, nu creştem, nu înţelegem cine suntem, nu ne deschidem spre viaţă, spre sensul vieţii. Familia are nevoie să-şi redescopere vocaţia, căci numai prin intermediul familiilor adevărate, autentice, putem avea o societate sănătoasă, în care fiii să se poată maturiza în mod echilibrat şi să se poată deschide sensului vieţii, iubind viaţa şi implicând propria persoană pentru a da ce este mai bun societăţii”.
Întrebat cât este de importantă rugăciunea în familie, arhiparohul Bazilicii a amintit: „Maica Tereza de Calcutta, care a avut o familie extraordinară, spunea: `Când o familie se roagă rămâne în picioare, pentru că se sprijină pe Dumnezeu`. Rugăciunea este respiraţia familiei şi nu ne putem imagina cât de mult bine le face copiilor să îşi vadă părinţii în rugăciune, pentru a avea astfel senzaţia că în spatele iubirii părinţilor este o altă iubire care îi susţine, că în spatele iubirii lor este un izvor care îi alimentează, că există o prezenţă care le umple casa, care face ca sentimentele lor să fie de legătură autentică. Maica Tereza spunea, referitor la părinţii ei: `Mai înainte de a merge la catehism şi mai înainte de a mi se spune că Dumnezeu este iubire, eu înţelesesem deja acest lucru. Şi aceasta nu pentru că aş fi fost mai inteligentă decât alţii, ci pentru că privind la iubirea frumoasă, curată şi fidelă a părinţilor mei, am intuit că în spatele acelei iubiri era Dumnezeu. Şi dacă în spatele acelei iubiri se afla Dumnezeu, Dumnezeu trebuia să fie în mod necesar iubire`. Ce bine ar fi dacă ar putea spune toţi fiii acest lucru!”
