Familiile cu cele mai mari provocări: imigranţii
19.01.2009, Ciudad de Mexico (Catholica) - O lume globalizată caracterizată de migraţie frecventă ridică „noi provocări şi nenumărate dificultăţi” pentru familii, afirmă un oficial al Vaticanului. Arhiepiscopul Agostino Marchetto, secretar al Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor, a afirmat aceasta într-un discurs susţinut joi, 15 ianuarie 2009 în faţa a aproximativ 10.000 de participanţi la congresul teologic din cadrul celei de-a 6-a Întâlniri Mondiale a Familiilor, din Ciudad de Mexico. „Din păcate, într-o lume care a sărbătorit cu bucurie căderea Zidului Berlinului, alte ziduri sunt înălţate între vecinătăţi, despărţind un oraş de altul, şi între naţiuni”, s-a plâns Arhiepiscopul.
El a amintit faptul că Papa Benedict al XVI-lea indică Sfânta Familie în exil în Egipt ca model pentru familiile migrante. Oficialul Vaticanului a analizat un mesaj papal pentru familiile migrante, care a prezentat o listă de situaţii interne şi externe cu care se confruntă aceste familii: dezamăgirea pentru aceia care caută „un pământ plin de fericire” dar găsesc în schimb, la sosirea lor, capcanele corupţiei, crimei şi prostituţiei. Prelatul a continuat analizând o listă a dificultăţilor cu care se confruntă migranţii şi, în particular, familiile lor. Într-un astfel de context, a afirmat el, este de aşteptat ca mulţi imigranţi să trăiască cu o serie de „mecanisme de apărare”.
Arhiepiscopul Marchetto a arătat că există mai puţină înţelegere şi simpatie pentru refugiaţi acum, şi în general atitudinea societăţii este de a vedea în ei aproape o ameninţare sau o pacoste politică, indiferent de valorile lor şi de potenţiala contribuţie pe care pot să şi-o aducă în ţara gazdă. „Societatea civilă şi comunităţile creştine se află aşadar în faţa acestor probleme şi provocări complexe”, a subliniat el. „În inima oricărui om… se găseşte profunda nelinişte proprie condiţiei lui ca Homo Viator [om peregrin]. Setea de noi orizonturi este remarcabilă; se demonstrează certitudinea radicală că doar în infinitatea lui Dumnezeu este atins scopul existenţei”.
