Reacţii în Italia şi reflecţii la moartea Eluanei Englaro
11.02.2009, Roma (Catholica) - În urma morţii Eluanei Englaro, femeia în vârstă de 38 de ani care se afla de 17 ani în stare vegetativă, şi căreia i s-au sistat hidratarea şi alimentaţia, pentru a fi lăsată să moară, Radio Vatican reuneşte câteva reflecţii şi declaraţii, în contextul părerilor contrastante în opinia publică din Italia. Preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă, Mons. Rino Fisichella, a apreciat că legea legată de acest caz la care lucrează Parlamentul este echilibrată, şi a adăugat: „Consider că Biserica a făcut ceea ce e conform naturii şi misiunii ei. Noi purtăm viaţa, suntem martori că moartea poate fi învinsă, deoarece credem că Isus a înviat. A cere de la noi ceva diferit ar însemna a nu cere ceea ce suntem. Dar este inevitabil ca într-o societate atât de complexă, atât de articulată şi de diferenţiată, să existe întotdeauna voci distonante. Distonate şi nimic mai mult”.
„În faţa situaţiilor pe care le-am trăit în aceste zile, cum e posibil să nu se ajungă la a susţine mai mult pietatea creştină? Acea pietate ce nu dă moartea ci o învinge prin iubire. Nu putem uita marea mărturie dată în tăcere, în afara vacarmului, dar în tăcerea reală a celui care iubeşte şi oferă îngrijirile necesare: călugăriţele structurii sanitare unde Eluana a fost atâţia ani găzduită, îngrijită, iubită; şi să nu ne gândim că aceasta este mărturia Bisericii? Într-o societate democrată care vrea tot mai mult să fie laică, de ce să fie împiedecaţi catolicii să îşi facă auzită vocea? Rămân puternic convins că într-o societate în care ar fi marginalizată vocea catolicilor, s-ar cădea inevitabil în prăpastia de a nu mai avea un ideal, de a nu mai avea nici o capacitate de speranţă.
„Trebuie să spun şi că nu se poate acuza Biserica de ingerinţă ca şi cum ar reprezenta curentul care alternează în funcţie de favoarea politică a unei părţi sau alteia… Suntem în situaţia de a da mărturia noastră de speranţă şi de iubire, dar vrem să o facem nu strigând: deoarece nu e spus că cine strigă mai tare are dreptate. Cred că acesta este mesajul nostru pe care trebuie să-l amintim şi azi, mai ales într-un context cultural în care pare să slăbească şi să dispară însăşi noţiunea vieţii. Se pare că societatea merge tot mai mult spre o degradare, o reală neînţelegere a valorii vieţii”. Marţi dimineaţă, a doua zi după moartea Eluanei Englaro, Senatul italian a aprobat moţiunea majorităţii cu privire la sfârşitul vieţii, care exclude posibilitatea de a suspenda alimentarea şi hidratarea pacienţilor care nu sunt în măsură să se îngrijească singuri.
Surorile mizericordine, care timp de 15 ani au îngrijit-o pe Eluana în spitalul Fericitul Luigi Talamoni din oraşul Lecco, i-au cerut tatălui pacientei să le-o lase lor, să o lase să trăiască. De luni călugăriţele sunt în rugăciune, iar marţi după-amiază au amintit-o pe Eluana la Sfânta Liturghie împreună cu ceilalţi pacienţi. Reculegere într-o zi „de mare durere şi tulburare” a cerut Cardinalul Angelo Bagnasco, preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene, care într-o intervenţie la televiziune a reamintit că eutanasia rămâne o mare rană pentru istoria poporului italian. A exprimat apoi dorinţa ca „Domnul să îi lumineze pe toţi ca să stăvilească această derivă în faţa căreia devine evident că o lege justă e necesară pentru a împiedica astfel de cazuri”. Luni seară, Episcopii italieni, printr-o notă, şi-au exprimat durerea pentru moartea Eluanei: „Suntem frânţi, dar nu slăbeşte speranţa care se naşte din credinţă”. Puţin după ştirea morţii, Cardinalul Javier Lozano Barragan, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Serviciilor de Sănătate, a declarat agenţiei ANSA: „Fie ca Domnul să o primească şi să îi ierte pe cei care au dus-o aici”.
Durerea şi tristeţea au fost exprimate şi de numeroase mişcări care în aceste zile, prin rugăciuni şi iniţiative spontane, au cerut ca Eluana să nu fie condusă la moarte. „Faptele vorbesc de la sine şi alimentează cele mai grave suspiciuni”, a comentat Carlo Casini, preşedintele Mişcării pentru Viaţă, cu urarea ca cel puţin Eluana „să nu fi murit în zadar”. „Îi mulţumim Eluanei”, declară Asociaţia Papa Ioan al XXIII-lea”, pentru tot timpul în care a fost cu noi şi simţim că ea este o martiră a timpurilor moderne, victima unei încrâncenări fără precedent împotriva vieţii”. Moartea lui Englaro, subliniază Comunitatea Sant`Egidio, este pentru Italia o „grea lovitură dată conştiinţei şi culturii vieţii”. „Cu Eluana moare libertatea de a trăi” este comentariul Mişcării Reînnoirii în Duhul Sfânt. La rândul său, Acţiunea Catolică cere Domnului „să lumineze minţile celor care, imediat, sunt chemaţi să umple golul legislativ de acum insuportabil”.
