Papa Benedict despre SIDA şi singurătate

19.03.2009, Yaounde (Catholica) - Conform obiceiului, Papa a permis marţi unor jurnalişti să îl însoţească în zborul spre Camerun, cărora le-a răspuns la câteva întrebări. Un jurnalist de la France 2 l-a întrebat: „Sanctitate, printre multe rele care chinuiesc Africa, se numără în mod particular şi răspândirea SIDA. Poziţia Bisericii Catolice referitoare la modalitatea de luptă împotriva acesteia este adesea considerată nerealistă şi ineficace. Veţi aborda această temă în timpul călătoriei?”

„Eu aş spune contrariul: cred că realitatea cea mai eficientă, cea mai prezentă pe planul luptei împotriva SIDA este chiar Biserica Catolică, prin organizaţiile sale, prin feluritele sale instituţii”, a răspunsul Pontiful (conform unei traduceri furnizată de ARCB). „Mă gândesc la Comunitatea Sant`Egidio care face atâtea, în mod mai mult sau mai puţin vizibil, pentru lupta împotriva SIDA, la călugării camiliani, la toate călugăriţele care sunt la dispoziţia bolnavilor… Aş spune că această problemă a SIDA nu poate fi depăşită doar prin sloganuri publicitare. Dacă nu se pune suflet, dacă africanii nu se ajută între ei, nu se poate rezolva flagelul prin distribuirea de prezervative: dimpotrivă, există riscul ca problema să devină mai mare. Soluţia se poate găsi numai într-o dublă implicare: mai întâi o umanizare a sexualităţii, adică o reînnoire spirituală şi umană care să aducă cu sine un nou mod de a se comporta unii cu alţii, şi, în al doilea rând o adevărată prietenie şi, dar mai ales, faţă de persoanele suferinde, disponibilitatea, chiar cu preţul unor sacrificii, al unor renunţări personale, de a fi alături de cei suferinzi. Şi aceştia sunt factorii care ajută şi care aduc rezultate vizibile. De aceea, aş spune că [soluţia este] această forţă a noastră dublă de reînnoire a omului din interior, de a dărui putere spirituală şi umană pentru un comportament corect faţă de propriul trup şi faţă de al celuilalt, şi această capacitate de a suferi împreună cu cei suferinzi, de a rămâne prezenţi în situaţiile de încercare. Mi se pare că acesta este răspunsul corect, iar Biserica face acest lucru şi astfel oferă o contribuţie deosebit de mare şi de importantă. Le mulţumim tuturor celor care fac acest lucru.”

Un alt jurnalist l-a întrebat pe Pontif despre „singurătatea” sa, despre izolarea sa, în special pe fondul cazului cu Episcopul Richard Williamson, a cărui excomunicare a fost ridicată fără să se ştie de poziţia acestuia despre Holocaust. Papa Benedict a răspuns zâmbind: „Adevărul este că acest mit al singurătăţii mă face să râd: nu mă simt sub nici o formă singur. În fiecare zi primesc, într-o listă de vizite, pe cei mai apropiaţi colaboratori, începând cu secretarul de stat. Mă simt cu adevărat înconjurat de prieteni, într-o minunată colaborare cu Episcopii, cu asistenţii, cu laicii şi sunt recunoscător pentru munca lor.” Un alt subiect abordat în avion a fost acel al sectelor religioase, un fenomen foarte răspândit în Africa. Sfântul Părinte consideră că religiile tradiţionale africane se deschid treptat Evangheliei dat fiind că descoperă că Dumnezeul catolicilor nu este un Dumnezeu distant. Proclamarea creştină prezintă un Dumnezeu apropiat fiinţei umane. Pontiful şi-a exprimat încrederea în dialogul interreligios, inclusiv în cel cu musulmanii.