Iubirea Cardinalul Martino pentru România
25.03.2009, Roma (Catholica) - Cardinalul Renato Raffaele Martino, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, a primit Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce, oferit de preşedintele României, Traian Băsescu. Distincţia i-a fost consemnată în seara zilei de marţi, 24 martie 2009, în cadrul unei manifestări artistice: cadrul arhitectural a fost frumoasa biserică a Sfintei Fecioare Maria a Carmelului, situată la trei sute de metri de Bazilica San Pietro, iar manifestarea artistică a fost concertul de orgă susţinut de maestrul Felician Roşca, titular al catedrei de orgă de la Facultatea de Muzică a Universităţii din Timişoara, relatează Radio Vatican.
După cuvântul de salut rostit de Marius Gabriel Lazurcă, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, care a dat citire şi decretului prezidenţial, a vorbit Cardinalul Martino. Înaltul prelat, care a fost ani îndelungaţi observator permanent al Sfântului Scaun la ONU, şi timp de câţiva ani preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, a destăinuit că este un prieten vechi al României – începând din 1972 când s-a aflat la Bucureşti pentru o conferinţă organizată de UNESCO. A povestit succint cum în acea ocazie s-a văzut înconjurat de mai mulţi tineri studenţi care doreau să ia contact cu reprezentantul Sfântului Scaun, al Vaticanului. Cu unii dintre ei a păstrat contacte până astăzi, când sunt profesori.
Cardinalul a declarat că a început chiar să înveţe limba română, dar transferările dintr-o ţară în alta, ca reprezentant al Sfântului Scaun, nu i-au permis să continue. A vorbit despre începutul romanităţii în Dacia documentat de Columna lui Traian, despre „oaza” de latinitate şi romanitate reprezentată de România şi despre unele evenimente care au marcat istoria României până în zilele noastre. Cardinalul a spus că preşedintele României i-a citit într-un fel în inimă sentimentele sale de stimă şi simpatie pentru România, gândindu-se să-i acorde înalta distincţie, şi de aceea este foarte bucuros de ea şi pentru faptul că o poate primi în cadrul unui moment muzical, pe fundalul expresiv al frumuseţii. A încheiat cu un întreit „Mulţumesc” în italiană şi un „La revedere”, în limba română.
A urmat concertul de orgă, în repertoriul căruia au fost incluse fragmente ale compozitorilor Daniel Corner, Valentin Greff Bakfark, Johannes Kajoni, Nicolaus Bruhns, Johann Sebastian Bach, Franz Liszt, Max Reger, Johannes Brahms şi George Enescu. În publicul prezent la manifestare s-au aflat reprezentanţi ai Curiei Romane, de la Secretariatul de Stat şi de la Consiliile Pontificale pentru Justiţie şi Pace, pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor şi pentru Laici, membri ai ambasadelor României pe lângă Sfântul Scaun şi în Italia, reprezentanţi ai comunităţilor româneşti din Italia, PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia, Mons. Anton Lucaci, coordonator naţional al comunităţilor romano-catolice din Italia, pr. Claudiu Pop, rectorul Colegiului Pontifical „Pio Romeno”, împreună cu un grup de preoţi din respectivele comunităţi de români stabiliţi la Roma şi simpatizanţi italieni. Evenimentul face parte dintr-o serie de „concerte de mulţumire” grupate sub genericul „În întâmpinarea celuilalt: demnitate şi solidaritate” şi oferite de ambasada României pe lângă Sfântul Scaun reprezentanţilor Bisericii Catolice ca recunoştinţă pentru sprijinul acordat comunităţilor religioase româneşti din Italia.
Felul în care a primit Cardinalul Martino înalta distincţie îl aflăm din interviul realizat de redacţia în limba română a Radio Vatican, imediat după concert. „Este pentru mine cu adevărat o recunoaştere a acelei iubiri pe care am avut-o de când eram tânăr student şi până acum pentru istoria României, pentru România şi pentru români… pentru mine este o recunoaştere dar şi un angajament”. Referitor la luările sale de poziţie pe plan social legate de românii din Italia, a spus: „Evident, eu mă pronunţ de multe ori şi când vorbesc ating, pun degetul pe rană, iar acest lucru poate face ca cei interesaţi să sufere efectele. Bineînţeles, de multe ori mi se spune: `Cum de ai curajul să spui toate aceste lucruri?` Eu răspund: `Dacă Papa mi-a încredinţat această sarcină, eu trebuie să fiu credincios acestei îndatoriri şi să spun ceea ce după observaţiile mele, potrivit experienţei şi cunoştinţelor mele pot şi simt că trebuie să spun`. Apoi, la sfârşit, sunt mereu mulţumit că am spus acele lucruri”.
