LC: În slujba Bisericii care suferă
31.03.2009, Roma (Catholica) - „Anul 1947: în timp ce 14 milioane de germani sunt expulzaţi din Silezia, din Cehoslovacia şi din Europa de Est, tânărul călugăr premonstratenz Werenfried van Straaten adună tone de slănină de la ţăranii din Flandra pentru a-i hrăni pe expulzaţi. Iniţiativa îi aduce supranumele de `părintele Slănină`… Le dă motociclete preoţilor care-i asistă pe expulzaţi. Inventează `capelele mobile` pentru a duce cuvântul acolo unde războiul a distrus edificiile religioase. Consultant la Conciliul al II-lea din Vatican, primeşte de la Papa Ioan al XXIII-lea cererea de a se ocupa şi de America Latină şi transformă peste 300 de autocamioane ale armatei elveţiene în mijloace de transport pentru evanghelizarea Amazoniei. Se născuse Asociaţia internaţională Kirche in Not”. După această introducere, numărul pe martie 2009 al revistei Lumea Catholica propune, în traducerea pr. Mihai Pătraşcu, un interviu cu preşedintele internaţional al KIN, pr. Joaquin Allende-Leuco.
Acesta explică, între altele, criteriile după care o cerere de ajutor se transformă în proiect de susţinut. „Primul criteriu practic este continuarea strategiilor pastorale ale Papei şi ale Episcopilor. Dar suntem gata să ajutăm şi să slujim şi noile realităţi care, în armonie cu Biserica, devin instrumente ale creativităţii evanghelizatoare. De exemplu, pr. Werenfried a ajutat-o încă din primul moment pe Chiara Lubich şi i-a spus: `Dumneavoastră aveţi spiritul pentru a întemeia această mişcare. Nu irosiţi timpul şi forţele pentru a aduna mijloacele economice: începeţi opera dumneavoastră şi mă voi ocupa eu să găsesc ajutoare`. Astfel a ajutat-o în construcţia de la Loppiano, primul sediu al Mişcării Focolarelor. Acelaşi lucru l-a făcut pentru Maica Tereza de Calcutta… se poate spune că părintele Werenfried `a descoperit-o` şi a prezentat-o pe scena mondială, chiar în urmă cu cincizeci de ani, când nimeni nu o cunoştea în afara Indiei. Şi aşa mai departe”.
KIN încearcă să-i ajute nu numai pe cei care suferă din cauza lipsei libertăţii religioase, ci şi pe cei care pătimesc din cauza lipsei de mijloace pentru pastoraţia obişnuită. Astfel, „prima noastră preocupare este aceea de a forma apostoli, pentru că Evanghelia nu este pur şi simplu o carte de citit, ci mărturie vie a persoanei lui Isus… Pentru aceasta, asociaţia noastră ajută un seminarist din cinci în lume: o cantitate impresionantă! Ajutăm familiile, pentru ca să devină, să fie formatoare în credinţă încă de la începutul vieţii. Îi ajutăm pe cateheţi, pentru ca să poată face referinţă la metode pedagogice precise. Este fundamentală contribuţia persoanelor consacrate, prezente pe toate fronturile evanghelizării, mai ales acolo unde preotul nu poate să ajungă. Profesorilor le furnizăm burse de studiu pentru ca să organizeze doctorate în teologie, bioetică şi în toate domeniile ştiinţelor moderne unde este necesară o pregătire specifică”.
De asemenea, din anul 1993, asociaţia ajută şi Biserica Ortodoxă Rusă, „ca semn de iubire gratuită şi cale de reconciliere”. „Lucrăm de acum de 15 ani la acest proiect, în strânsă colaborare cu Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, pentru ca teologii ortodocşi să se poată baza pe o formare de înalt nivel în universităţi cum ar fi, de exemplu, Gregoriana sau alte Universităţi Pontificale din Roma. Tot aşa şi în Polonia. Suntem siguri că a oferi cea mai bună pregătire teologilor ortodocşi va ajuta la îmbunătăţirea capacităţii de dialog între aceste două Biserici surori”.
