Dragostea de muncă este un semn bun
28.05.2009, Vatican (Catholica) - Dragostea de muncă şi sârguinţa în datorii sunt indicatori ai fervorii în viaţa spirituală, susţine sfântul căruia Papa Benedict al XVI-lea i-a dedicat ieri, 27 mai 2009, audienţa generală. Adresându-se celor 15.000 de persoane venite în Piaţa San Pietro, Sfântul Părinte şi-a continuat seria de cateheze dedicate scriitorilor şi personalităţilor Bisericii Evului Mediu, concentrându-se astăzi pe Sf. Teodor Studitul (759-826).
Principalele contribuţii ale lui Teodor în istoria Bisericii, a spus Pontiful, au fost eforturile sale de rezistenţă în faţa celei de-a doua persecuţii iconoclaste şi reforma pe care a adus-o monahismului. Privitor la prima contribuţie, Sf. Teodor „a înţeles că problema venerării icoanelor implica însuşi adevărul Întrupării”. „Teodor compara relaţiile interne veşnice din Treime, în care existenţa fiecărei Persoane divine nu distruge unitatea, cu relaţia dintre cele două naturi ale lui Cristos, care nu compromit în El Persoana unică a Logosului”, a explicat Pontiful. „Şi argumenta: a aboli venerarea icoanelor lui Cristos ar fi însemnat anularea a însăşi lucrării Lui mântuitoare, din moment ce asumându-şi natura umană, Cuvântul invizibil a apărut în trup uman vizibil, în acest fel sfinţind întreg cosmosul vizibil. Icoanele, sfinţite de binecuvântarea liturgică şi de rugăciunea credincioşilor, ne unesc cu Persoana lui Cristos, cu sfinţii Săi, şi prin ei cu Tatăl ceresc, şi ei dau mărturie de o intrare în realitatea divină a cosmosului nostru vizibil şi material.”
Papa Benedict a vorbit apoi despre învăţătura Sf. Teodor despre sărăcie, castitate şi ascultare şi despre valoarea călugărilor care trăiesc aceste virtuţi într-un mod radical, ca o invitaţie pentru laici să le trăiască şi ei în urmarea lui Cristos. În continuare şi-a concentrat atenţia pe „o altă virtute importantă” în învăţătura sfântului: „`philergia`, adică dragostea pentru muncă”. Sfântul Părinte a explicat că Sf. Teodor vedea dragostea pentru muncă drept „criteriu care dovedeşte calitatea devoţiunii personale”. „Cel care este înflăcărat în angajamentele materiale, care lucrează asiduu, susţine Teodor, este la fel şi în domeniul spiritual”, a spus Pontiful. „În acest sens, el nu permite ca sub pretextul rugăciunii sau contemplaţiei, călugărul să fie scutit de muncă, inclusiv munca manuală, care în realitate este, conform lui şi conform tradiţiei monastice, mijloc de întâlnire cu Dumnezeu.”
Episcopul Romei a spus apoi că Sf. Teodor a mers până acolo încât a numit munca un fel de „`liturgie`, chiar un tip de Liturghie prin care viaţa monastică se converteşte în viaţă angelică”. A adăugat: „Şi tocmai în acest mod lumea muncii este umanizată şi omul, prin muncă, devine mai mult el însuşi, mai apropiat de Dumnezeu. O consecinţă a acestei viziuni singulare merită să fie analizată: tocmai pentru că sunt rodul unui fel de `liturgie`, bogăţiile care vin din munca în comun nu trebuie să slujească confortul călugărilor, ci trebuie destinate ajutorării săracilor. Aici vedem fiecare nevoia ca rodul muncii să fie un bun pentru toţi.”
Papa şi-a încheiat discursul trecând în revistă principalele elemente ale doctrinei spirituale a Sf. Teodor, incluzând „iubirea pentru Domnul întrupat. […] Fidelitatea faţă de botez şi angajamentul de a trăi în comuniune cu Trupul lui Cristos, înţeles şi ca şi comuniune a creştinilor între ei. Spiritul de sărăcie, de sobrietate, de renunţate; castitatea, auto-controlul, umilinţa şi ascultarea împotriva primatului propriei voinţe, care distruge ţesătura socială şi pacea sufletelor. Dragostea pentru lucrarea materială şi spirituală. Prietenia spirituală născută din purificarea conştiinţei, din suflet, din viaţă.” Şi a încheiat spunând: „Să încercăm să urmăm aceste învăţături care ne arată cu adevărat calea spre adevărata viaţă”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
