Gândurile Papei Benedict adresate „fraţilor preoţi”
23.06.2009, Vatican (Catholica) - „Gânduri despre preoţie” ale Papei Benedict al XVI-lea au fost reunite într-o carte publicată de Casa de Editură a Vaticanului, pentru a marca deschiderea Anului Preoţiei, inaugurat de Sfântul Părinte vineri, 19 iunie, în solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus. „Dumnezeu este singura bogăţie pe care oamenii doresc să o afle într-un preot”, este primul gând al Papei Benedict al XVI-lea în deschiderea cărţii adresate preoţilor şi tuturor celor interesaţi să înţeleagă în ce constă chemarea la preoţie. Radio Vatican l-a intervievat pe pr. Giuseppe Costa, directorul Casei de Editură a Vaticanului.
Papa observă că hirotonirea, sfinţirea ca preot, consacrarea este o „trecere de proprietate”. Pr. Costa explică: „Preotul nu-şi mai aparţine sieşi, ci aparţine lui Isus Cristos, aparţine lui Dumnezeu, întrucât preotul trebuie să fie intim unit cu Cristos, unificat, trebuie să se identifice cu El. Schimbul de proprietate înseamnă că trebuie să se reproiecteze în întregime, nu cu logica sa ci cu însuşi modul de a gândi al lui Dumnezeu. Este o alegere radicală, profundă, care schimbă viaţa unei persoane”. Sfântul Părinte mai subliniază faptul că preotul este înainte de toate „prieten al lui Isus”. „A fi prieten al lui Isus”, arată pr. Costa, „înseamnă a trăi spiritul din Betania, din casa Martei şi a Mariei şi a fratelui lor Lazăr, a trăi inima lui Ioan, a-l considera pe Isus prezent în propria existenţă, tocmai aşa cum se face cu o persoană pe care o iubim. Prietenia cu Isus este ceva esenţial pentru viaţa de preot, care se traduce apoi într-o atitudine, într-un mod de a fi”.
Pontiful aminteşte de asemenea că „de la preot nu se cere să fie expert în economie, în construcţii sau în politică, de la el se aşteaptă să fie expert în viaţa spirituală”. Pr. Costa a fost întrebat dacă această observaţie a Papei se referă la un activism al preoţilor în multe domenii. „Preotul nu trebuie să piardă niciodată din vedere punctul său de plecare, cel al hirotonirii, când a fost consacrat Domnului. Punctul său de vedere este cel al lui Isus, este cel al lui Dumnezeu. Prin urmare, chiar atunci când se ocupă de economie, de organizarea civică, în unele cazuri chiar necesară – ne gândim de pildă la teritorii unde nu există o prezenţă creştină, unde necesităţile sociale sunt mari, şi e nevoie ca preotul să se ocupe şi de aspecte economice sau organizatorice -, preotul nu trebuie să piardă punctul de plecare, care este întotdeauna privirea lui Dumnezeu şi natura lui Cristos, care se dăruieşte total şi se consumă pe sine numai pentru ca să slujească, să-l mântuiască pe aproapele”.
O altă subliniere importantă făcută de Papa este aceasta: „Preotul trebuie să fie mai presus de toate om de rugăciune”. „Rugăciunea este ca şi respiraţia oricărui suflet, prin urmare şi a sufletului preotului. Un preot care nu se roagă, nu poate trăi prietenia cu Isus, nu poate trăi nici prietenia cu întregul trup al credincioşilor. Deci rugăciunea este esenţială nu doar pentru supravieţuirea sa ci pentru viaţa sa spirituală”. Pr. Costa a mai menţionat o altă carte pentru Anul preoţiei: „Chiar astăzi a apărut un volum cu titlul `Stil preoţesc. Pe urmele Sfântului Ioan Maria Vianney`. Este un volum în care pr. Leonardo Sapienza prezintă ceea ce au scris Papii Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, aproape un parcurs de meditaţie pe urmele Parohului de Ars, pe care Sfântul Părinte l-a indicat ca exemplu pastoral şi spiritual pentru fiecare preot”.
