Anul Preoţiei şi identificarea totală cu Cristos
24.06.2009, Vatican (Catholica) - În cadrul audienţei generale de astăzi, din Piaţa San Pietro, Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre Anul Preoţiei pe care l-a inaugurat vinerea trecută, în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, zi de rugăciune pentru sfinţirea clerului. „De ce un An al Preoţiei?”, a întrebat Papa. „Şi de ce ar trebui să ne amintim de sfântul `Paroh din Ars`, care aparent nu a făcut nimic extraordinar?” Sfântul Părinte a explicat cum „providenţa divină a făcut ca figura (Sf. Ioan Maria Vianney) să fie asociată cu cea a Sf. Paul” deoarece „deşi cei doi sfinţi au urmat două căi de viaţă foarte diferite […] există cu toate acestea un factor fundamental care îi uneşte: totala identificare cu slujirile lor, comuniunea pe care au avut-o cu Cristos”.
„Scopul acestui An al Preoţiei este sprijinirea fiecărui preot în lupta spre perfecţiunea spirituală, de care depinde în mod special eficienţa ministerului său, şi ajutarea lor, şi cu ei a întregului Popor al lui Dumnezeu, în procesul de redescoperire şi retrăire a conştiinţei darului de har, extraordinar şi indispensabil, pe care îl reprezintă preoţia pentru persoana care o primeşte, pentru întreaga Biserică şi pentru lumea care ar fi pierdută fără prezenţa reală a lui Cristos. Deşi condiţiile istorice şi sociale în care a activat `Parohul din Ars` s-au schimbat, se cuvine să ne întrebăm cum pot preoţii să îl imite, identificându-se cu slujirea lor în societăţile moderne globalizate”, a spus Papa. „Într-o lume în care viziunea comună despre viaţă lasă tot mai puţin spaţiu sacrului, într-un loc în care `funcţionalitatea` devine singurul criteriu decisiv, conceptul catolic de preoţie riscă să îşi piardă atenţia cuvenită, uneori chiar şi conştiinţa eclezială.”
Sfântul Părinte a identificat două concepţii despre preoţie, „care în fapt nu se contrazic între ele”. Pe de o parte „o concepţie social-funcţională care identifică esenţa preoţiei cu conceptul de `slujire`. […] Pe de altă parte o concepţie sacramentalo-ontologică”, ce vede preoţia „ca fiind determinată de un dar numit Sacrament, acordat de Domnul prin intermediul Bisericii”. Papa a continuat întrebând: „Ce înseamnă pentru preoţi a evangheliza? În ce constă primatul vestirii? […] Vestirea coincide cu persoana lui Cristos”, a spus el, subliniind apoi că „un preot nu se poate considera stăpân al Cuvântului ci slujitor al acestuia”. „Doar participarea la jertfa lui Cristos, la `chenoza` Sa […] şi docila ascultare de Biserică […] face vestirea autentică. […] Preoţii sunt slujitorii lui Cristos, în sensul că existenţa lor, ontologic configurată după El, are un caracter în principal relaţional. Preotul este în Cristos, pentru Cristos şi cu Cristos în slujba omenirii. Tocmai pentru că aparţine lui Cristos preotul este în mod radical în slujba omului.”
Papa Benedict a încheiat exprimându-şi speranţa că „Anul Preoţiei îi va conduce pe toţi preoţii la a se identifica pe sine în totalitate cu Cristos care a murit şi a înviat, astfel ca, imitându-l pe Ioan Botezătorul, să fie gata să se micşoreze pentru ca El să crească; şi ca, urmând exemplul `Parohului de Ars`, să fie în mod constant şi profund conştienţi de misiunea lor, care este atât semn cât şi prezenţă a milostivirii infinite a lui Dumnezeu.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
