Nu trebuie să ne temem de puterea lui Dumnezeu
26.07.2009, Aosta (Catholica) - Omniprezenţa lui Dumnezeu – exprimată în particular prin milostivirea şi bunătatea Sa – nu trebuie să ne provoace teamă, din moment ce El este păzitorul libertăţii noastre, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în predica sa de la Vesperele celebrate vineri în Catedrala din Aosta, împreună cu 400 de preoţi, persoane consacrate şi laici. Aosta se află la aproximativ 20 de kilometri de cabana de vacanţă unde Sfântul Părinte va mai sta până miercuri, 29 iulie 2009.
La finalul celebrării, Pontiful a vorbit liber. Referindu-se la rugăciunea de încheiere el a spus că are două părţi: „un fel de antet şi apoi două cereri. Să începem cu antetul care, la rândul lui, are două părţi. Acel `Tu` cu care vorbim devine mai concretizat aici, pentru a ne ajuta să batem la inima lui Dumnezeu cu mai multă forţă. În textul italian citim simplu `Tată Milostiv`. Originalul latin spune însă `Dumnezeule Atotputernic şi Milostiv`. Nu ştiu de ce textul italian omite cuvântul `atotputernic`, dar este adevărat că ne simţim puţin ameninţaţi de atotputernicie; ni se pare că ne limitează libertatea, ne pare o povară prea mare, dar trebuie să învăţăm că atotputernicia lui Dumnezeu nu este o putere arbitrară, deoarece Dumnezeu este binele, El este adevărul, şi de aceea Dumnezeu poate face orice dar nu împotriva binelui, nu împotriva adevărului, El nu poate merge contra iubirii şi libertăţii. […] Dimpotrivă: Dumnezeu este păzitorul libertăţii noastre, al iubirii şi adevărului.”
Papa a subliniat apoi legătura între rugăciune şi o frază din Cartea Înţelepciunii, unde se spune: „O, Dumnezeule, care îţi manifeşti atotputernicia mai presus de toate în milostivire şi iertare”. Sfântul Părinte a explicat: „Înălţimea puterii lui Dumnezeu este mila şi iertarea. Conceptul nostru lumesc de putere crede că cei care au numeroase bunuri au şi puterea; economic vorbind, are un cuvânt de spus este cel care are capital, care poate să influenţeze piaţa; credem că cei care au forţa militară, care pot ameninţa, au puterea. Iar întrebarea lui Stalin – `câte divizii are Papa?` – caracterizează încă ideea presei despre putere. […] Dar revelaţia ne spune că nu este aşa. Adevărata putere este puterea harului şi a milostivirii. […] Dumnezeu a suferit şi în Fiul Său suferă cu noi, şi acesta este punctul culminant al puterii Sale: că El poate să sufere cu noi. […] El a dorit să sufere cu noi şi pentru noi şi nu ne-a abandonat niciodată în suferinţele noastre. Dumnezeu a suferit în Fiul Său şi este alături de noi în suferinţele noastre”.
Totuşi, a recunoscut Papa Benedict al XVI-lea, dificila problemă a suferinţei rămâne. Suferinţa a fost necesară pentru a mântui lumea de „oceanul de rău, de nedreptate, de ură, de violenţă”. „Dumnezeu nu poate ignora acest strigăt al celor care suferă, care sunt oprimaţi de nedreptate”, a declarat Papa. „A ierta nu înseamnă a ignora ci a transforma. Şi Dumnezeu trebuie să intre în această lume şi să se opună oceanului de nedreptate cu un ocean mai mare de bunătate şi iubire. Acesta este evenimentul crucii care din acel moment a mers împotriva oceanului de rău. Există un râu infinit care este întotdeauna mai mare decât toate nedreptăţile lumii. Este un râu al bunătăţii, al adevărului, al iubirii. Aşadar iertând, Dumnezeu transformă lumea şi intră în lumea noastră pentru ca să existe cu adevărat o putere, un râu al bunătăţii mai mare decât toate relele ce ar putea să existe vreodată”.
