Preoţii, instrumente de mântuire
26.07.2009, Les Combes (Catholica) - Peste 5000 de persoane au urcat la Les Combes, Introd, în regiunea italiană Valle d`Aosta, pentru a se ruga împreună cu Papa rugăciunea Îngerul Domnului şi pentru a asculta cuvântul său. Pontiful a vorbit despre Anul Preoţiei pornind de la evanghelia înmulţirii pâinilor. Vă oferim în continuare textul alocuţiunii Sfântului Părinte în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Duminică frumoasă vouă tuturor! Ne întâlnim la Les Combes, aproape de casa primitoare pe care salezienii o pun la dispoziţie Papei, unde închei perioada de odihnă între frumoşii munţi din Valle d`Aosta. Sunt recunoscător lui Dumnezeu că mi-a dat bucuria acestor zile marcate de adevărată destindere – în pofida micului incident bine cunoscut vouă, şi vizibil, aş spune. Mă folosesc de ocazie pentru a mulţumi cu afecţiune celor care s-au îngrijit să îmi stea aproape cu discreţie şi cu mare devotament. Salut pe Cardinalul Poletto şi pe Episcopii prezenţi, în special pe Episcopul de Aosta, Mons. Giuseppe Anfossi, căruia îi mulţumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat. Îl salut în mod cordial pe parohul din Les Combes, autorităţile civile şi militare, forţele de ordine şi pe voi toţi, dragi prieteni, precum şi pe cei care s-au unit cu noi prin radio şi televiziune.
Astăzi, în această minunată duminică în care Domnul ne arată toată frumuseţea creaţiei sale, Liturghia prevede ca pagină evanghelică începutul capitolului VI după Ioan, ce conţine mai întâi minunea pâinilor – când Isus le-a dat să mănânce la mii de persoane doar cu cinci pâini şi doi peşti; în continuare o altă minune a Domnului, care umblă pe apele lacului în furtună; şi în fine, discursul în care El se revelează ca „pâinea vieţii”. Povestind „semnul” pâinilor, evanghelistul subliniază că Cristos, înainte de a le împărţi, le-a binecuvântat printr-o rugăciune de mulţumire (cf v.11). Verbul grec este eucharistein, şi trimite direct la povestirea Ultimei Cine, în care, de fapt, Ioan nu relatează instituirea Euharistiei, ci spălarea picioarelor. Euharistia este aici ca anticipată în marele semn al pâinii vieţii.
În acest An al Preoţiei, cum să nu amintesc că în special noi preoţii putem să ne oglindim în acest text ioaneu, identificându-ne în Apostoli, acolo unde spune: Unde vom găsi pâine pentru toată această lume? Şi citind despre acel copil anonim care are cinci pâini de orz şi doi peşti, şi nouă ne vine spontan să spunem: Dar ce înseamnă aceasta pentru o astfel de mulţime? Cu alte cuvinte: cine sunt eu? Cum pot eu, cu limitele mele, să îl ajut pe Isus în misiunea Sa? Şi răspunsul îl dă Domnul: tocmai punând în „sfintele şi preacinstitele” sale mâini puţinul care ei sunt, preoţii devin instrumente de mântuire pentru atâţia, pentru toţi.
Un al doilea punct de reflecţie ne vine din comemorarea de azi a sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare Maria şi, deci, bunicii lui Isus. Această comemorare ne invită să ne gândim la tema educaţiei, care are un loc atât de important în pastoraţia Bisericii. În special ne invită să ne rugăm pentru bunici, care în familie sunt depozitarii şi adesea martorii valorilor fundamentale ale vieţii. Sarcina educativă a bunicilor este mereu foarte importantă, şi devine încă mai mult când, din diferite motive, părinţii nu sunt în măsură să asigure o adecvată prezenţă alături de fii, în vârsta creşterii. Încredinţez ocrotirii Sfintei Ana şi Sfântului Ioachim toţi bunicii lumii, acordându-le o specială binecuvântare. Fecioara Maria, care, după o frumoasă iconografie, a învăţat să citească Sfintele Scripturi pe genunchii mamei Ana, să îi ajute să alimenteze mereu credinţa şi speranţa la izvoarele Cuvântului lui Dumnezeu.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
