Sărbătorirea la Iaşi a patronului Anului Sfintei Preoţii
05.08.2009, Iaşi (Catholica) - La Iaşi, comemorarea Sfântului Ioan Maria Vianney, declarat de Papa ca model pentru Anul Sfintei Preoţii, a fost marcată în Catedrala Adormirea Maicii Domnului printr-o Liturghie prezidată, în seara zilei de 4 august 2009, de către PS Petru Gherghel, însoţit de 13 preoţi. Pr. Cristinel Fodor a ţinut predica, al cărei text a fost publicat integral pe Ercis.ro. Reluăm câteva fragmente: „Un papă teolog şi gânditor rafinat, cum este Papa nostru Benedict, putea să găsească vreo altă figură pe care să ne-o propună ca patron şi model, nouă, celor 405.000 de preoţi ai Bisericii Catolice din toată lumea, mai ales că nu lipsesc sfinţi de înalt şi chiar de foarte înalt nivel intelectual. Din punct de vedere omenesc, este ciudat ca să-l declare ca patron pe Sfântul sărbătorit astăzi, Ioan Maria Vianney, un sărman preot crescut la ţară, cioban şi analfabet până la vârsta de 17 ani, acceptat cu mii de rezerve în seminar pentru că nu învăţa latina, în sfârşit episcopul l-a hirotonit preot pentru a-l trimite într-un sătuc cu 230 de locuitori, spunând că `măcar va face puţine daune`.”
„La 31 de ani este numit paroh la Ars, un loc dezolant cu numai 230 de persoane, potrivit unuia dintre atâţia preoţi neinstruiţi ai vremii, puţin înclinaţi să facă apostolat şi capabili să predice doar urmând nişte formulare gata făcute pentru a nu face greşeli de doctrină. Noul paroh nu voia să se ocupe numai de credincioşii obişnuiţi. Şi-a dublat austerităţile, folosea ciliciul, trăind în primii şase ani doar cu cartofi, jertfindu-se pentru lipsurile `slabei sale turme`. După ce a vizitat toate familiile şi a instituit clase de catehism pentru copii, a început marele său proiect: convertirea totală a parohiei Ars la o viaţă cu adevărat creştină. A lucrat cu exemplul său, luând contact cu fiecare persoană în parte; a dedicat ore întregi examinării şi direcţiunii spirituale în confesional, cu predici bine pregătite, pronunţate cu naturaleţe dar şi cu putere; un credincios din parohie a spus că predicile sale `erau lungi şi mereu despre iad… unii spun că nu există iad, dar el crede cu siguranţă`.”
„Au început să se închidă una câte una toate cârciumile din sat; predica împotriva vorbelor uşuratice şi a hainelor luxoase. Opt ani a luptat ca oamenii să respecte duminica (să participe la Liturghie şi să nu muncească). A luptat 25 de ani împotriva balurilor, care erau văzute ca ocazie de păcat, acestor păcătoşi refuzându-le dezlegarea: se pare că a reuşit. […] Era antipatic, nu-i aşa, după părerea noastră acest distrugător de sărbători, un fanatic! Totuşi lupta împotriva alcoolului şi stricta observanţă religioasă au fost uneori singurele mijloace disponibile la vremea aceea pentru a ajuta familiile numeroase să se ridice dintr-o situaţie de semiîndobitocire, la una de sărăcie respectabilă. Cât priveşte dansul, până la jumătatea secolului al XX-lea preoţii francezi îl considerau principalul instrument de dezcreştinare. În ciuda multor atacuri calomnioase, noul Episcop are încredere în părintele Ioan care are 38 de ani: îi încredinţează mai multe misiuni populare. Ioan Vianney deschide la Ars o şcoală gratuită pentru fete, care va deveni o instituţie renumită, Providenţa care trăia din donaţii şi oferea adăpost gratuit orfanilor şi copiilor abandonaţi (a ajuns şi la 60 de copii!).”
„Ars devine loc de pelerinaj cu un flux constant de penitenţi care veneau de departe pentru direcţiune spirituală în confesional. Media vizitatorilor pe zi ajunsese la peste 300. În gări biletele pentru Ars se dădeau dus-întors, cu valabilitate opt zile ca să fie siguri de un colocviu. Asta însemna pentru Vianney 11-12 ore iarna, 16 ore vara. […] În 1859, la 73 de ani, simţind sfârşitul aproape, a cerut pentru ultima dată sfânta împărtăşanie, viaticul. `E trist să primeşti Sfânta Împărtăşanie pentru ultima oară`, a murmurat el. A murit senin la 4 august. […] A fost canonizat în anul 1925 de Papa Pius al XI-lea, în anul 1929 acelaşi Papă l-a numit patronul principal al parohilor din întreaga lume, iar anul acesta este declarat de papa Benedict al XVI-lea patron al tuturor preoţilor. Pentru ce această alegere? În atâţia preoţi sfinţi ies în evidenţă multe calităţi umane: inteligenţă, ştiinţă, autoritate, spirit managerial, capacitate educativă, genialitate financiară, curaj etc. În sfântul paroh de Ars nu iese în evidenţă decât o natură umană foarte săracă, însă total deschisă la harul Duhului Sfânt, care în această mizerie umană a putut să realizeze minunăţiile sale, aproape fără a găsi piedici.”
