E necesar ca ordinea socială să respecte ordinea etică şi morală
17.09.2009, Roma (Catholica) - A început marţi, 15 septembrie 2009, la New York, a 64-a Adunare Generală a Naţiunilor Unite. Între temele care ocupă prim planul lucrărilor se numără: menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale, promovarea unei creşteri economice durabile, dezvoltarea Africii, aplicarea universală a drepturilor omului, o coordonare mai eficace a politicilor de asistenţă umanitară. Cu o zi înainte, la iniţiativa Arhidiecezei de New York împreună cu observatorul permanent al Sfântului Scaun la ONU, Arhiepiscopul Celestino Migliore, a avut loc o celebrare ecumenică de rugăciune în vederea Adunării Generale.
Redacţia centrală a Radio Vatican l-a contactat pe Arhiepiscopul Migliore, întrebându-l mai întâi ce atmosferă s-a creat la Palatul de Sticlă în aşteptarea deschiderii Adunării Generale: „Aş spune cu un reînnoit simţ de răspundere faţă de situaţia internaţională. Delegaţiile naţionale sunt chemate la reflecţie pentru a trasa programele de răspuns la multiplele crize pe care le înfruntăm, în special cu privire la multilateralism şi la dialogul între culturi şi civilizaţii”. În contextul în care se aşteaptă o revizuire a mecanismelor de funcţionare ale ONU, Arhiepiscopul a declarat: „Există, fără îndoială, percepţia îngrijorătoare că fără o reformă precisă a modalităţilor de decizie, ONU ar aluneca spre o pierdere periculoasă de relevanţă”.
„Dar problema nu este atât de a găsi soluţii tehnice şi instituţionale, dimpotrivă, propuneri înţelepte şi eficace există din belşug, ci în voinţa politică a ţărilor membre ONU – în special a celor care exercită o mai mare influenţă politică, economică, militară sau demografică – de a-şi susţine interesele naţionale în contextul sprijinului faţă de binele comun mondial. E necesar ca organizaţiile internaţionale să devină un loc nu de împărţire a puterii, ci de atenţie şi răspuns faptic la problemele oamenilor”. Arhiepiscopul a continuat: „În februarie a.c. au fost lansate o serie de negocieri interguvernamentale cu privire la reforma Consiliului de Securitate. Nu e vorba doar de lărgirea acestuia la noi ţări, ci mai ales de dreptul la veto, care nu mai poate fi văzut doar în termeni de privilegiu sau putere, ci în contextul dreptăţii şi solidarităţii, pentru a răspunde tempestiv la situaţiile internaţionale de urgenţă.
Întrebat dacă solidaritatea, în locul confruntării, este o cale posibilă pentru Naţiunile Unite, Arhiepiscopul a răspuns: „Desigur. Când a fost publicată `Caritas in veritate`, mulţi s-au întrebat în legătură cu apelul Papei în favoarea constituirii unei autorităţi mondiale care să înfrunte în mod adecvat problemele comunităţii internaţionale. Ei bine, enciclica, recunoscând Naţiunile Unite ca autoritate publică în măsură să garanteze ordinea socială la nivel mondial, a pus accentul pe necesitatea ca această ordine socială să recunoască şi să respecte şi o precisă ordine etică şi morală a lucrurilor. Aceasta este o condiţie sine qua non dacă dorim ca ONU să aibă în continuare relevanţă şi eficacitate”.
