În Crucea lui Hristos este ascunsă puterea Învierii Sale

18.09.2009, Bucureşti (Catholica) - În cadrul Sfintei Liturghii, oficiate duminică, 13 septembrie 2009, la Roman, în cadrul căreia a avut loc ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a Episcopiei Romanului, Patriarhul Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat Evanghelia duminicii dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, dar şi înţelesul duhovnicesc al Sfintei Cruci, aflăm din Ziarul Lumina. În Evanghelia duminicii dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, vedem deodată taina Crucii şi taina Învierii, taina iubirii celei mai tari decât moartea, care s-a arătat prin Învierea lui Hristos. Domnul a venit în lume din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. „Coboară din cer, cel ce este din cer, Fiul lui Dumnezeu, Cel veşnic. Se face om, coborând, deci, la condiţia umană, la nivelul existenţei umane, ca pe noi oamenii, pământeni trecători, să ne ridice la viaţa cea veşnică, cerească, netrecătoare”, a spus Patriarhul.

El a pornit de la cuvintele Mântuitorului din Evanghelie în care face legătura între şarpele din pustie şi înălţarea Sa pe cruce: „Precum Moise a înălţat şarpele în pustie, trebuie ca Fiul Omului să se înalţe, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Şarpele de aramă înălţat de Moise, de culoare roz, semăna într-un fel cu trupul atârnat pe lemn. Deci şarpele care vindeca veninul de şarpe, prin simpla privire a lui, era o preînchipuire, o prefigurare a Mântuitorului Isus Hristos înălţat pe Cruce, ca să aducă nouă biruinţa asupra morţii”, a explicat Întâistătătorul BOR. La întrebarea de ce tocmai şarpele de aramă devine simbol al răstignirii lui Hristos şi ce legătură este între şarpele de aramă, şerpii veninoşi şi şarpele din Paradis, Patriarhul a răspuns prin cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur: „Acolo, în Vechiul Testament, un şarpe muşca şi un şarpe vindeca. Aici, în taina lui Hristos, moartea învinge moartea, şi moartea a dăruit viaţă veşnică”.

„Este vorba, deci, de o biruinţă a lui Hristos asupra morţii, tocmai trecând prin moarte, după cum erau vindecaţi de veninul ucigător al şarpelui cei ce priveau şarpele de aramă. Mai mult decât atât, trebuie să facem o legătură între taina Crucii, ca înălţare a lui Isus Hristos, spre a Se jertfi, spre a trece prin moarte, pentru a birui moartea, pe de o parte, şi biruinţa lui Hristos asupra diavolului celui viclean din rai, care a îndemnat pe Adam şi pe Eva la neascultare de Dumnezeu, pe de altă parte”. Sf. Maxim Mărturisitorul arată că Hristos, când şi-a întins mâinile pe Cruce, a făcut aceasta din ascultare faţă de Dumnezeu Tatăl. Prin ascultarea smerită până la moarte, Hristos vindecă neascultarea lui Adam, biruieşte orgoliul, viclenia şi răutatea diavolului, care din invidie faţă de om a îndemnat pe oameni la neascultare faţă de Dumnezeu.

Patriarhul a vorbit şi despre puterile diavoleşti care îndemnau pe evreii care Îl urau şi Îl invidiau pe Hristos să-L omoare, crezând diavolii că astfel Hristos va răspunde la ură cu ură, la răutate cu răutate, şi aşa va cădea din ascultare în neascultare de Dumnezeu, şi din iubire de oameni, în neiubire sau ură faţă de oameni. Dar cunoscând viclenia demonilor, Hristos a răspuns la răutate cu bunătate, la ură cu iubire, spunând pe Cruce: „Părinte, iartă-i, că nu ştiu ce fac!”. Doar aşa a biruit Hristos pe diavol, atunci când a murit pe Cruce, în stare de jertfă, de ascultare şi de iubire. „În Crucea lui Hristos este ascunsă puterea Învierii lui Hristos, iar Învierea arată slava Crucii. Crucea acum nu mai este simbolul suferinţei sau al unei morţi nedemne, ci este simbolul biruinţei asupra suferinţei. Din instrument al morţii nedemne, acum crucea devine semn al biruinţei, al vieţii eterne”, a mai spus Preafericitul Daniel.