Vocile femeilor ascultate în Sinod

07.10.2009, Vatican (Catholica) - Două femei au fost invitate să participe la Sinodul Episcopilor pentru Africa: Myriam Garcia Abrisqueta din Spania, preşedinta „Manos Unidas” (Mâini unite), este una dintre ele. Ea a stat de vorbă cu agenţia Zenit despre experienţa ei de muncă din Africa. Asociaţia pe care o conduce reuneşte femei voluntare ce activează pentru combaterea sărăciei, foametei, malnutriţiei, bolilor, lipsei de educaţie şi subdezvoltării. Majoritatea proiectelor finanţate de „Manos Unidas” sunt în Africa, aproximativ 305 fiind în desfăşurare anul acesta. Abrisqueta a declarat: „Acest continent este cel în care lucrăm cel mai mult. Este logic, dat fiind că noi ne dedicăm dezvoltării şi că în multe zone din Africa se trăieşte în condiţii de viaţă foarte grele.”

Prezenţa unei femei în Sinodul pentru Africa reprezintă o mare responsabilitate, a spus ea. „Sinodul este o excelentă ocazie de lărgire a orizonturilor şi de câştigare a unei viziuni mai complete şi mai universale. Sunt încântată de contactele neoficiale din afara şedinţelor. A fi în contact cu reprezentanţi din atâtea zone ale Africii este o experienţă pe care nu o trăieşti chiar zi de zi.” Abrisqueta a declarat că în Sinod doreşte să atragă atenţia asupra a ceea ce Papa Benedict a scris în enciclica „Caritas in Veritate” despre dezvoltarea integrală şi adevărată. Este nevoie de soluţii pe termen lung, a spus ea citându-l pe Papa, pentru „eliminarea motivelor structurale ce provoacă insecuritatea alimentară şi pentru promovarea dezvoltării agricole în ţările sărace prin investiţii în infrastructurile rurale, în sisteme de irigaţii, transport, pieţe…” Ca recunoaştere a activităţii „Manos Unidas” şi a preşedintei, Pontiful a numit-o pe Abrisqueta membră a Consiliului Pontifical Cor Unum.

La Sinod mai participă o femeie: sr. Elisa Kidane, consilier general al Surorilor Misionare Comboni. Ea a primit statutul de expert. La o conferinţă de presă de săptămâna trecută, de la Palazzo Valentini, despre importanţa întâlnirii Episcopilor, sr. Kidane afirma că „multe dintre eşecurile lucrării misionare din secolul XX pot fi atribuite lipsei de consideraţie pentru elementul feminin”. Ea a cerut ca femeilor, în special celor „supuse la diferite forme de injustiţie” sau cărora „li se atribuie un rol inferior” să primească şansa „de a-şi exercita rolul de educatoare, promotoare şi protagoniste ale vieţii”. „Nu mă simt şi nu doresc să vorbesc ca purtătoare de cuvânt a femeilor din Africa, dar din experienţa mea sunt sigură relativ la ce doresc ele.” Femeile trebuie privite „cu ochii lui Isus”, care „a ştiut să recunoască în femei co-protagoniste loiale ale planului Său de mântuire”.

Sr. Kidane a cerut „oportunităţi egale de formare profesională pentru călugăriţe şi pentru laice”, precum şi ca viziunea despre femeie să fie lărgită, pentru ca ele să fie văzute mai mult decât mame şi surori. A ţinut să sublinieze că nu este vorba de „cereri feministe, ci de faptul că noi, ca mame ale continentului, simţim nevoia să ridicăm vocea”. „Nu putem să ne mai privim fiii şi fiicele trataţi cu batjocură de ţări care până ieri ne furau bunurile iar astăzi ne aruncă, de parcă am fi produse expirate sau uzate. Am avut suficiente întâlniri mondiale, unde doar s-a discutat şi discutat, dar puţin sau nimic nu s-a făcut. Am dori ca păstorii noştri să îi admonesteze pe cei implicaţi în trafic ilegal de arme, diamante, petrol, precum şi guvernele noastre care lasă oamenii în stradă.”