Sfântul Vasile cel Mare – teolog şi liturg al Preasfintei Treimi
03.11.2009, Bucureşti (Catholica) - Situl Basilica.ro a publicat cuvântarea rostită de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în deschiderea Congresul Internaţional de Teologie dedicat Sfântului Vasile cel Mare, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, Bucureşti, în ziua de duminică, 1 noiembrie 2009. În cuvântarea intitulată „Sfântul Vasile cel Mare – teolog şi liturg al Preasfintei Treimi”, Patriarhul arată că „Învăţătura despre Sfânta Treime a Sfântului Vasile cel Mare şi a celorlalţi Părinţi capadocieni a fost consacrată la Sinodul al doilea ecumenic de la Constantinopol în anul 381, în Crezul niceo-constantinopolitan, care a proclamat dumnezeirea Duhului Sfânt, pornind de la formula liturgică a Sfântului Vasile cel Mare a homotimiei – a cinstirii egale, de aceeaşi cinstire”.
„Mesajul Sfântului Vasile cel Mare şi al Părinţilor capadocieni este acela că Dumnezeu Cel întreit în Persoane este în El Însuşi lumină, viaţă şi iubire, independent de orice relaţie a lui Dumnezeu cu lumea. Formula Părinţilor capadocieni mia ousia, tris hypostaseis (o Fiinţă în trei Ipostasuri), accentuează consubstanţialitatea ca identitate a aceleiaşi Fiinţe, prezentă în mod deplin şi egal în toate Persoanele treimice, precum şi distincţia Persoanelor, împotriva celor care confundau ipostasurile. Cu alte cuvinte, Părinţii capadocieni subliniază deodată egalitatea, distincţia şi comuniunea sau unitatea Persoanelor Sfintei Treimi. Echilibrul între cele două aspecte ireductibile şi indisociabile ale tainei Sfintei Treimi se întemeiază în teologia răsăriteană pe învăţătura despre monarhia Tatălui”.
„De la această teologie a Sfântului Vasile cel Mare şi a celorlalţi Părinţi capadocieni am învăţat că atât în Dumnezeu, cât şi în umanitate, persoana în comuniune este în acelaşi timp viaţă, iubire şi lumină în planul veşniciei. Modelul comuniunii interpersonale din Sfânta Treime este total străin de orice cultură individualistă sau colectivistă, de orice personalism individualist, afectiv, patetic şi protestatar, specific filozofiilor şi ideologiilor. Fiinţa umană creată după chipul lui Dumnezeu se realizează complet în relaţia cu Persoanele divine şi cu persoanele umane, iar prin aceasta oamenii arată că sunt creaţi după chipul Sfintei Treimi. Iar această relaţie a omului cu Sfânta Treime şi cu ceilalţi oameni începe cu Sfântul Botez şi se trăieşte plenar în Biserica Preasfintei Treimi. Hristos, Unul din Sfânta Treime, S-a făcut om, pentru a-i face pe oameni părtaşi ai vieţii şi fericirii veşnice a Preasfintei Treimi. De aceea, Biserica lui Hristos laudă necontenit iubirea Preasfintei Treimi, iar prin Sfintele Taine pregustă lumina, pacea şi bucuria Preasfintei Treimi”.
