Papa Paul al VI-lea şi devoţiunea sa faţă de Fecioara Maria
08.11.2009, Roma (Catholica) - Înainte de recitarea rugăciunii Îngerul Domnului la altarul amenajat în faţa catedralei din oraşul Brescia, unde s-a aflat în vizită în ziua de duminică, 8 noiembrie 2009, Papa Benedict al XVI-lea a rostit o scurtă alocuţiune în care, după mulţumirile aduse tuturor celor care au pregătit vizita sa pastorală, a evocat încă o dată figura slujitorului lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea, subliniind devoţiunea sa specială faţă de Preasfânta Fecioară Maria, pe care în timpul Conciliului Vatican II a proclamat-o „Mamă a Bisericii”. Vă oferim textul alocuţiunii după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori!
La încheierea acestei celebrări solemne, mulţumesc din inimă tuturor celor care s-au îngrijit de animarea liturgică şi celor care în diferite moduri au colaborat la pregătirea şi realizarea vizitei mele pastorale aici în Brescia. Vă mulţumesc tuturor! Salut şi pe toţi cei care ne urmăresc la radio şi televiziune, precum şi din Piaţa San Pietro, în mod special pe voluntarii Uniunii Naţionale Pro Loco a Italiei.
În această oră a rugăciunii Îngerul Domnului, doresc să amintesc devoţiunea profundă pe care slujitorul lui Dumnezeu Giovanni Battista Montini o nutrea faţă de Fecioara Maria. El a celebrat prima sa Sfântă Liturghie în sanctuarul Sfintei Maria a Harurilor, inima mariană a oraşului vostru, nu departe de această Piaţă. În felul acesta, a pus preoţia sa sub ocrotirea maternă a Mamei lui Isus, iar această legătură l-a însoţit toată viaţa.
Pe măsură ce responsabilităţile sale bisericeşti creşteau, el îşi forma, de fapt, o viziune din ce în ce mai amplă şi organică despre raportul dintre Preasfânta Fecioară Maria şi misterul Bisericii. În atare perspectivă, rămâne memorabil discursul de încheiere a celei de-a 3-a perioade a Conciliului Vatican II, pe 21 noiembrie 1964. În acea sesiune a fost promulgată Constituţia despre Biserică Lumen gentium, care – sunt cuvintele Papei Paul al VI-lea – „are drept culme şi încununare un întreg capitol dedicat Maicii Domnului”. Papa observa că era vorba de cea mai amplă sinteză de învăţătură mariană elaborată vreodată de un Conciliu Ecumenic, menită „să manifeste chipul Sfintei Biserici, cu care Maria este intim unită” (Enchiridion Vaticanum, Bologna 1979, p. [186], nn. 300-302). În acel context a proclamat-o pe Preasfânta Fecioară Maria „Mamă a Bisericii” (cf ibid., n. 306), subliniind, cu vie sensibilitate ecumenică, faptul că „devoţiunea faţă de Maria… este mijloc esenţialmente menit să orienteze sufletele spre Cristos şi astfel să le unească cu Tatăl, în iubirea Duhului Sfânt” (ibid., n.315).
Dând ecou cuvintelor Papei Paul al VI-lea, şi noi astăzi o rugăm: O, Fecioară Marie, Mamă a Bisericii, ţie îţi încredinţăm această Biserică din Brescia şi întreaga populaţie a acestei regiuni. Aminteşte-ţi de toţi fiii tăi; confirmă rugăciunile lor la Tatăl; păstrează tare credinţa lor; întăreşte-le speranţa; fă să crească dragostea lor. O milostivă, o blândă, o dulce Fecioară Marie (cf ibid., nn. 317, 320, 325).
