Papa Ioan Paul al II-lea a contribuit la căderea Zidului Berlinului
12.11.2009, Berlin (Catholica) - În cadrul celebrărilor care au marcat 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Lech Valesa, activist pentru drepturile omului şi fost preşedinte al Poloniei, a amintit contribuţia esenţială pe care a avut-o Papa Ioan Paul al II-lea la acest eveniment istoric. Câştigătorul premiului Nobel pentru Pace, şi co-fondator al Sindicatului Solidaritatea (Solidarnosc), a vorbit pe această temă luni, la Berlin, la celebrarea reunificării Germaniei de Est şi de Vest.
Valesa a afirmat că viitorul unei Europe unite trebuie construit pe temelia adevărului, nu pe minciună. În acest sens a ţinut să sublinieze că eliberarea Germaniei de Est nu s-a datorat exclusiv politicienilor şi politicii. „Adevărul este foarte important când vorbim despre cursul istoriei”, a susţinut el, explicând căderea Cortinei de Fier inclusiv prin activitatea Papei Ioan Paul al II-lea şi a mişcării Solidarnosc. Aniversarea a avut loc pe o vreme ploioasă, ceea ce nu a împiedicat sutele de participanţi, inclusiv cancelarul german Angela Merkel, să retrăiască cu bucurie trecerea podului Bornholmer Strasse. Merkel a declarat că acel moment, din 1989, a fost unul dintre cele mai fericite momente din viaţa ei. Fostul preşedinte rus Mihail Gorbaciov a trecut şi el podul alături de Valesa, pe la locul unde 136 de persoane au fost ucise de la ridicarea zidului în 1961.
În timpul discursului lui Valesa, participanţii au putut vedea o prezentare legată de vizita Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia şi de efectele acelei vizite asupra idealurilor de libertate în Europa. Călătoria Pontifului de origine poloneză în ţara sa natală în iunie 1979 a avut un puternic impact, fiind prima vizită a unui Papă într-o ţară comunistă. La 4 iunie 1979, Papa Ioan Paul al II-lea le spunea reprezentanţilor regimului comunist: „Permiteţi-mi, stimaţi domni, să continui să consider cauza Poloniei ca fiind a mea, să particip la ea în mod profund ca şi cum aş mai trăi în această ţară şi aş mai fi cetăţean al acestei ţări.” Amintindu-şi de acei ani, şi de evenimentele care au urmat, Valesa a afirmat: „Europa are nevoie disperată de valorile care au pornit această revoluţie”.
