Cardinalul Puljic despre viaţa grea a Bisericii bosniace
25.11.2009, Roma (Catholica) - Dieceza în care Vinko Puljic a devenit preot avea în acel moment 120.000 de catolici. Puljic este acum Cardinal, dar numărul catolicilor din Dieceza sa natală a scăzut cu vreo 60%. Prelatul bosnian a vorbit cu agenţia Zenit despre provocările cu care se confruntă Biserica în fosta Iugoslavie, în special dispersarea membrilor ei. Prelatul s-a aflat în Roma pentru adunarea plenară de săptămâna trecută a Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, dedicată Sf. Paul şi „noului areopag”.
„Înaintea războiului, în Dieceza de Banjaluka erau peste 120.000 de catolici. Astăzi au scăzut la 35-40.000. Înainte de război, Arhidieceza de Sarajevo (unde este Arhiepiscop) avea 528.000 de catolici, iar astăzi are cel mult 213.000”, a spus el. Întoarcerea oamenilor care au părăsit meleagurile natale continuă să fie dificilă. „După înţelegerea Dayton, Bosnia a fost împărţită în două entităţi: Republica Srpska şi Federaţia. În timp ce în aceasta din urmă musulmanii bosniaci şi catolicii croaţi trăiesc împreună, sârbii ortodocşi trăiesc aproape în exclusivitate în Republica Srpska. În această zonă – unde au rămas aproximativ 15.000 de catolici – aproximativ 220.000 de catolici ar trebui să se întoarcă, dar sunt împiedicaţi de autorităţile sârbe şi de faptul că mulţi nu îşi mai găsesc casele în picioare, fiind între timp distruse. Printre cei care au reuşit să se întoarcă sunt mulţi bătrâni, iar ei au nevoie de ajutor ca să supravieţuiască.”
Prelatul a spus că cea mai mare problemă o reprezintă recunoaşterea egalităţii în drepturi a celor care aparţin diferitelor comunităţi religioase. „Nu suntem toţi egali”, a spus Cardinalul Puljic. „În Republica Srpska, majoritari sunt ortodocşii, iar în Federaţie musulmanii. Catolicii suferă neavând aceleaşi drepturi în multe privinţe, de exemplu la nivel administrativ şi la accesul la locuri de muncă.” Cardinalul a spus apoi: „Într-un cartier din Sarajevo avem o parohie de 28 de ani, dar nu am reuşit să ridicăm acolo o biserică. Am acceptul de 10 ani dar nu ni s-a dat un spaţiu, în timp ce în continuu se dau spaţii pentru construcţia de moschei. În cele din urmă am primit un mic spaţiu, dar foarte scump, şi având dedesubt o infrastructură ce trebuie mutată în alt loc, ceea ce înseamnă alte cheltuieli mari.”
Convieţuirea dintre comunităţi este ameninţată în diferite iniţiative, precum „tipărirea a 100.000 de cărţi împotriva lui Isus Cristos, distribuite gratuit musulmanilor. Când am deplâns situaţia liderului religios musulman, spunându-i că aşa ceva nu ajută la convieţuirea paşnică, mi-a spus să ignor cartea. […] Petrodolarii ajută la construirea multor moschei şi centre musulmane şi provoacă o schimbare de mentalitate, împotriva creştinismului, în special a catolicilor. Acolo unde nu există respect pentru drepturi se infiltrează teama. Continuăm să discutăm în consiliul interreligios, dar nu este uşoară rezolvarea unor situaţii atât de complexe, deoarece fiecare are istoria sa, viziunea sa, şi fiecare îşi susţine ale sale.”
Cardinalul Puljic a criticat lipsa de intervenţie a comunităţii internaţionale. „La sfârşitul lunii octombrie, ministrul turc de externe, Ahmet Davutoglu, a declarat la Sarajevo că obiectivul politicii turce este renaşterea imperiului otoman în Balcani, ca în secolul XVI. Nimeni din Europa sau din America nu a protestat. În Fiume şi Koln se permite construirea de moschei, şi este bine, dar de ce nu vede nimeni cum trăiesc catolicii în Sarajevo şi în Turcia? Este necesară afirmarea reciprocităţii, nu împotriva cuiva, ci reciprocitatea pozitivă, pentru binele tuturor.” Dificultăţile nu pot opri însă Biserica din Bosnia. „Avem acum 15 instituţii inter-etnice, `Şcolile Europei`, unde sunt peste 5.000 de elevi. Iar recent Facultatea de Teologie din Sarajevo a fost inclusă în Universitatea de stat, iar diplomele ei sunt recunoscute de guvernul bosniac. Speranţa noastră vine de la Dumnezeu. Suntem în mâinile Sale.”
