Viaţa comunităţii depinde de rugăciunea preotului
10.12.2009, Roma (Catholica) - Când un preot începe să se roage mai puţin, propria lui credinţă slăbeşte şi comunitatea creştină de care se îngrijeşte suferă, afirmă prefectul Congregaţiei pentru Cler, Cardinalul Claudio Hummes, într-o scrisoare adresată preoţilor, despre importanţa rugăciunii. Scrisoarea a fost dată publicităţii de acest dicaster în ziua de miercuri, 9 decembrie 2009. „În viaţa preotului, rugăciunea ocupă în mod necesar unul din locurile centrale”, a declarat Cardinalul. „Nu este greu de înţeles acest lucru, pentru că rugăciunea cultivă intimitatea discipolului cu Învăţătorul său, Isus Cristos”.
Se ştie că atunci când rugăciunea scade, „credinţa slăbeşte şi slujirea îşi pierde conţinutul şi sensul”, a continuat el. „Consecinţa existenţială pentru preot va fi că va avea mai puţină bucurie şi mai puţină fericire în slujirea de fiecare zi”. Cardinalul Hummes s-a folosit de analogia unui preot care merge pe drum cu Isus, înconjurat de alţii. Preotul care nu se roagă rămâne puţin câte puţin în urmă, până când, în final, nu îl mai vede pe Cristos. „De atunci, el este rătăcit şi şovăielnic”, a spus Cardinalul.
Prefectul a arătat că preotul trebuie să se roage şi pentru a menţine puternică comunitatea creştină. Citând din Sf. Ioan Crisostomul, el a spus: „Diavolul se poartă cu cruzime împotriva păstorului […]. De fapt, dacă ucigând oile turma se diminuează, în schimb eliminându-l pe păstor, el va distruge întreaga turmă”. Într-adevăr”, a arătat Cardinalul Hummes, „fără hrana esenţială a rugăciunii, preotul se îmbolnăveşte, discipolul nu găseşte forţa pentru a-l urma pe Învăţătorul şi astfel moare de malnutriţie. Prin urmare, turma lui se risipeşte şi, la rândul ei, moare”.
Există o legătură esenţială între preot şi comunitatea creştină, a explicat Cardinalul, şi „fără păstori, comunităţile noastre vor fi distruse”. Asemenea lui Moise, preotul „trebuie să rămână cu braţele ridicate spre cer, în rugăciune, pentru ca poporul să nu piară”. Prefectul a continuat: „preotul, pentru a rămâne fidel lui Cristos şi fidel comunităţii, are nevoie să fie un om al rugăciunii, un om care trăieşte în intimitatea Domnului”. Cardinalul Hummes i-a îndemnat pe toţi credincioşii să se roage pentru preoţi, şi apoi a dat sfaturi preoţilor care stagnează în rugăciune.
„Atunci când acelaşi păstor îşi dă seama că viaţa lui de rugăciune slăbeşte, este momentul să se adreseze Duhului Sfânt şi să ceară cu sufletul săracului. Duhul va reaprinde focul în inima lui. Va reaprinde pasiunea şi încântarea faţă de Domnul, care este mereu acolo şi vrea să ia cina împreună cu el”. Cardinalul Hummes a amintit la finalul scrisorii sale de ora euharistică-mariană lunară pe care Congregaţia pentru Cler o celebrează în Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, în fiecare primă joi din lună, la ora 16, pentru preoţi şi cu preoţii, în timpul Anului Sfintei Preoţii. „Multă lume vine, cu bucurie, să se roage împreună cu noi”.
