Munca pastorală în România se confruntă cu noi provocări

12.02.2010, Vatican (Catholica) - În ziua de vineri, 12 februarie 2010, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit în audienţă pe Episcopii romano şi greco-catolici din România şi Republica Moldova. Din partea episcopatului prezent, i-a adresat Pontifului un cuvânt de salut IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti. „Împreună cu credincioşii noştri am ieşit de sub regimul comunist acum mai bine de douăzeci de ani”, a amintit IPS Robu, „şi, în această perioadă de timp, imaginea ţării noastre s-a schimbat simţitor. Într-un mod nu mai puţin relevant s-a modificat profund şi situaţia Bisericilor noastre. În România unitatea eclezială catolică, deşi e într-o condiţie minoritară, exprimă într-un mod atât de elocvent caracterele comuniunii universale din care face parte: pluralitatea de rituri (bizantin, latin, armean) se uneşte de fapt cu pluralitatea limbilor utilizate de diferitele comunităţi în celebrările liturgice (română, maghiară, germană, ucraineană, slovacă, poloneză)”.

Arhiepiscopul de Bucureşti a subliniat câteva dintre problemele cu care se confruntă societatea din ţara noastră: „numărul familiilor marcate de separări şi divorţuri este foarte ridicat… materialismul a dus la considerarea avortului drept metodă de planificare a naşterilor… mizeria a dus la apariţia fenomenului abandonării copiilor. Pentru a face faţă urgenţelor de acest fel se dezvoltă tot mai mult pastoraţia tinerilor şi a familiilor, şi s-a intensificat serviciul social al Caritas. Comunitatea catolică, în contextul libertăţii redobândite, a căutat să ofere orizonturi ideale noi, însă munca pastorală este dificilă, deoarece ne confruntăm cu experienţe noi, pe care nu le-am întâmpinat până acum sau pentru care încă nu s-a aflat un răspuns adecvat”.

Înalt Preasfinţia Sa a menţionat şi unele dintre problemele cu care se confruntă Biserica Catolică din România. Cu toată colaborarea cu Biserica Ortodoxă Română la nivel social, în domeniul spiritual, dar şi în sectorul academic, dialogul cu BOR „se desfăşoară foarte lent şi încă nu a reuşit să rezolve problema restituirii edificiilor sacre confiscate de către guvern de la Biserica Greco-Catolică în 1948. Convingerea noastră este aceea că aceleaşi lăcaşe de cult ar putea fi foarte bine utilizate de greco-catolici şi de ortodocşi prin celebrări desfăşurate de comun acord în momente diferite. Aşa încât ne preocupă şi mai mult în unele cazuri să asistăm neputincioşi la demolarea edificiilor sacre care au aparţinut cândva Bisericii Unite”. De asemenea, „este un motiv de îngrijorare, împărtăşit de prelaţi şi de credincioşii de toate riturile, atitudinea asumată de autorităţile politice faţă de Catedrala Sf. Iosif, monument istoric şi arhitectonic, de importanţă naţională şi internaţională, a oraşului Bucureşti. Cererile noastre, prezentate Preşedintelui Republicii şi Guvernului, au fost ignorate şi ceea ce am putea defini un `ecomonstru` creşte tot mai mult alături de clădirea sacră şi istorică”.

O altă problemă gravă, care marchează în momentul de faţă viaţa întregii ţări, „este migraţia masivă a românilor în alte regiuni ale Uniunii Europene în căutarea unui loc de muncă. În multe sate comunităţile au văzut cum în mod progresiv dispare generaţia adultă, cum multe familii s-au dezmembrat, cum copiii sunt încredinţaţi bătrânilor sau altor rude. Problema are implicaţii directe şi profunde asupra acţiunii pastorale a Bisericii, atât în ţară cât şi în străinătate. De fapt, în ţările de adopţie, au apărut vaste comunităţi româneşti, pentru care a trebuit să ne îngrijim să trimitem preoţi din România în acord cu Episcopii locului”. În încheiere, IPS Ioan Robu i-a adresat Sfântului Părinte invitaţia „de a face un pelerinaj pastoral în ţara noastră, pentru a întări mărturia pe care credincioşii greco-catolici şi romano-catolici o aduc în această ţară, şi pentru a întâlni întregul popor român şi a oferi Bisericilor îmbrăţişarea păcii, în caritate, din partea Bisericii pe care o conduceţi”.

Legături

• Discursul integral al IPS Ioan Robu

Imagini