Ziua Mondială a Tineretului împlineşte 25 de ani
16.03.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea laudă „roadele abundente” ale iniţiativei lansate de predecesorul său în urmă cu 25 de ani: o „întâlnire anuală a tinerilor credincioşi”, reunindu-se pentru ca „să descopere frumuseţea Bisericii”. Papa a reflectat asupra primului sfert de secol al Zilelor Mondiale ale Tineretului în mesajul său din 22 februarie 2010 pentru celebrarea din acest an, mesaj dat publicităţii în ziua de luni, 15 martie. El a oferit o meditaţie pe marginea relatării Evanghelistului Marcu despre întâlnirea lui Cristos cu un tânăr: „Această relatare exprimă în manieră eficace marea atenţie a lui Isus faţă de tineri, faţă de voi, faţă de aşteptările voastre, speranţele voastre, şi arată cât de mare este dorinţa lui de a vă întâlni personal şi de a deschide un dialog cu fiecare dintre voi”.
„De fapt, Cristos îşi întrerupe drumul ca să răspundă la întrebarea interlocutorului său, manifestând disponibilitate deplină faţă de acel tânăr, care este mişcat de o dorinţă arzătoare de a vorbi cu `Învăţătorul bun`, pentru a învăţa de la El cum să parcurgă drumul vieţii”. Reluând una dintre temele principale ale pontificatului său, Pontiful a reafirmat că „în privirea Domnului este inima acestei întâlniri foarte speciale şi a întregii experienţe creştine. De fapt, creştinismul nu este în primul rând o morală, ci experienţa lui Isus Cristos, care ne iubeşte personal, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi; ne iubeşte şi atunci când îi întoarcem spatele… În această iubire se află izvorul întregii vieţi creştine şi motivaţia fundamentală a evanghelizării: dacă l-am întâlnit cu adevărat pe Isus, nu putem să nu-l mărturisim celor care încă nu i-au întâlnit privirea!”
Episcopul Romei i-a încurajat pe tinerii de astăzi să îl urmeze pe tânărul din Evanghelie în construirea unui „proiect de viaţă”. El a spus: „Asemenea tânărului din Evanghelie, probabil şi voi trăiţi situaţii de instabilitate, de tulburare sau de suferinţă, care vă fac să aspiraţi la o viaţă care să nu fie mediocră şi să vă întrebaţi: în ce constă o viaţă reuşită? Ce trebuie să fac? Care ar putea să fie proiectul meu de viaţă?… Nu vă fie frică să înfruntaţi aceste întrebări! Departe de a vă copleşi, ele exprimă marile aspiraţii, care sunt prezente în inima voastră. De aceea, trebuie ascultate. Ele aşteaptă răspunsuri care să nu fie superficiale, ci capabile să satisfacă autenticele voastre aşteptări de viaţă şi de fericire”.
Pontiful i-a îndemnat pe tineri să îl asculte pe Dumnezeu, „care are un plan al său de iubire cu privire la fiecare dintre voi”. „Vocaţia creştină provine dintr-o propunere de iubire a Domnului şi se poate realiza numai graţie unui răspuns de iubire”, a continuat el, şi i-a îndemnat pe tineri să trăiască „intens şi cu rod în această lume”. Papa Benedict al XVI-lea a arătat că în Evanghelie, tânărul refuză cu tristeţe invitaţia lui Cristos. Dar, asigură el, „niciodată nu e prea târziu pentru a-i răspunde!” Sfântul Părinte a afirmat că întrebarea pusă de tânărul din Evanghelie – ce trebuie să facă pentru a moşteni viaţa veşnică – „pare îndepărtată de preocupările multor tineri contemporani”, dar ea apare în „momente dureroase ale existenţei, când suferim pierderea unei persoane apropiate sau când trăim experienţa insuccesului”.
El a continuat: „Dar ce este `viaţa veşnică` la care se referă tânărul bogat? Ne-o ilustrează Isus, când, îndreptat spre discipolii săi, afirmă: `Vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi`. Sunt cuvinte care indică o propunere exaltantă de fericire fără sfârşit, bucuria de a fi umpluţi de iubirea divină pentru totdeauna. A ne întreba cu privire la viitorul definitiv care-l aşteaptă pe fiecare dintre noi dă sens deplin existenţei, deoarece orientează proiectul de viaţă spre orizonturi nu limitate şi trecătoare, ci largi şi profunde, care ne fac să iubim lumea, de Dumnezeu însuşi atât de mult iubită, să ne dedicăm dezvoltării ei, dar întotdeauna cu libertatea şi bucuria care se nasc din credinţă şi din speranţă. Sunt orizonturi care ne ajută să nu absolutizăm realităţile pământeşti, simţind că Dumnezeu ne pregăteşte o perspectivă mai mare”.
Papa Benedict al XVI-lea a continuat încurajându-i pe tineri să reflecteze asupra celor Zece Porunci, numindu-le „puncte de referinţă esenţiale pentru a trăi în iubire, pentru a deosebi în mod clar binele de rău şi a construi un proiect de viaţă solid şi durabil”. „Şi pe voi Isus vă întreabă dacă ştiţi poruncile, dacă vă preocupaţi să formaţi conştiinţa voastră după legea divină şi dacă le puneţi în practică. Desigur, e vorba de întrebări împotriva curentului faţă de mentalitatea actuală, care propune o libertate ce să nu fie obligată de valori, de reguli, de norme obiective şi invită să se refuze orice limită pusă dorinţelor de moment. Însă acest tip de propunere în loc să conducă la adevărata libertate, îl face pe om să devină sclav al lui însuşi, al dorinţelor sale imediate, al idolilor cum ar fi puterea, banul, plăcerea desfrânată şi seducţiile lumii, făcându-l incapabil să urmeze vocaţia sa nativă la iubire”.
Papa a recunoscut că perioada tinereţii aduce cu sine multe probleme, dar a îndemnat: „În pofida dificultăţilor, nu vă lăsaţi descurajaţi şi nu renunţaţi la visele voastre! Cultivaţi în schimb în inimă dorinţe mari de fraternitate, de dreptate şi de pace. Viitorul este în mâinile celui care ştie să caute şi să găsească motivaţii puternice de viaţă şi de speranţă. Dacă veţi vrea, viitorul este în mâinile voastre, pentru că darurile şi bogăţiile pe care Domnul le-a închis în inima fiecăruia dintre voi, plăsmuite de întâlnirea cu Cristos, pot să aducă lumii speranţă autentică! Credinţa în iubirea lui, făcându-vă puternici şi generoşi, vă va da curajul de a înfrunta cu seninătate drumul vieţii şi de a vă asuma responsabilităţi familiale şi profesionale”.
Sfântul Părinte a vorbit despre provocările lumii de astăzi, la care tinerii sunt chemaţi să răspundă „pentru a construi o lume mai dreaptă şi fraternă. Sunt provocări care cer un proiect de viaţă exigent şi pasionant, în care să puneţi toată bogăţia voastră conform planului pe care Dumnezeu îl are cu privire la fiecare dintre voi. Nu e vorba de a face gesturi eroice nici extraordinare, ci de a acţiona folosind propriile talente şi propriile posibilităţi, angajându-vă să înaintaţi în mod constant în credinţă şi în iubire”. În Anul Preoţiei, „vă invit să cunoaşteţi viaţa sfinţilor, îndeosebi pe cea a preoţilor sfinţi. Veţi vedea că Dumnezeu i-a condus şi că ei şi-au găsit drumul zi după zi, tocmai în credinţă, în speranţă şi în iubire. Cristos vă cheamă pe fiecare dintre voi să vă angajaţi alături de El şi să vă asumaţi propriile responsabilităţi pentru a construi civilizaţia iubirii. Dacă veţi urma cuvântul lui, drumul vostru se va lumina şi vă va conduce la ţinte înalte, care dau bucurie şi sens deplin vieţii”.
