Timişoara: Întâlnirea Naţională a Preoţilor
19.03.2010, Timişoara (Catholica) - Cea de-a patra Întâlnire Naţională a Preoţilor a avut loc la Timişoara, între 15 şi 18 martie 2010. Au participat în jur de 120 de preoţi din toate Diecezele şi Eparhiile catolice din ţară, aflăm de pe Ercis.ro. Programul întâlnirilor s-a desfăşurat în aula magna a Liceului Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum”. Invitat special al întâlnirii a fost Episcopul auxiliar al Diecezei Esztergom-Budapesta, dr. Udvardy Gyorgy.
În deschiderea întâlnirii, participanţii au fost salutaţi de Episcopul Martin Roos de Timişoara, care şi-a exprimat bucuria de a fi gazda acestui eveniment naţional la care participă preoţi de pe tot întinsul ţării. Două prelegeri despre slujirea preoţească au marcat programul primei zile. Preasfinţitul Udvardy Gyorgy a căutat să răspundă la două întrebări fundamentale pentru viaţa sacerdotală: La ce sunt preoţii chemaţi? De unde îşi iau ei puterea să facă ceea ce fac? În discuţiile pe grupuri, preoţii au fost provocaţi cu alte trei întrebări: Cum descoperă în ei darul preoţiei? Ce iubesc cel mai mult sau ce le place să facă cel mai mult în preoţia lor? Cum este fidelitatea lor şi cum este cea a lui Cristos? La ora 17.30 s-au celebrat Vesperele, rugăciunea de seară din liturgia orelor, în limba latină, după care a urmat Sfânta Liturghie în Catedrala Sf. Gheorghe, prezidată de PS Udvardy Gyorgy.
A doua zi, miercuri, 17 martie 2010, au fost prezentate două prelegeri despre viaţa Episcopiei de Szeged-Csand (Ungaria), respectiv viaţa Episcopiei de Zrenjanin (Serbia). Au fost dezbătute provocările actuale ale vieţii pastorale, fenomenul secularizării tot mai accentuat ale cărui efecte se observă în scăderea numărului credincioşilor practicanţi, frecvenţa redusă la sacramente. Totodată au fost prezentate şi strategiile pastorale adaptate contextului, respectiv pentru recuperarea simţului religios din credincioşi şi apropierea lor de Biserică şi de Dumnezeu. Alegerea celor două Dieceze pentru prezentare nu a fost arbitrară: ele au constituit, până în anul 1920, o singură Dieceză împreună cu cea de Timişoara, sub numele de Csanad. Au urmat atelierele de discuţii pe diverse teme precum: izvoarele lăuntrice ale vieţii preoţeşti, activitatea pastorală pentru tineret, pastoraţia familiilor, reînnoirea parohială la sate şi altele. În a doua parte a acestei zile au fost prezentate toate Diecezele şi Eparhiile participante de câte un reprezentant şi s-a făcut evaluarea întâlnirii. Ziua s-a încheiat cu Vesperele solemne în Catedrală, urmate de Sfânta Liturghie.
„Pe teritoriul Diecezei de Timişoara se află mai multe etnii: români, maghiari, germani, croaţi, sârbi, italieni. Specificul acestei zone a ţării noastre este tocmai această varietate de limbă şi de cultură. Sfintele Liturghii au fost celebrate în trei limbi: româna, maghiară şi germană. Ne-am întâlnit, aşadar”, scrie pr. Cristian Diac pentru situl Diecezei de Iaşi, „preoţi de diferite culturi şi limbi; preoţi romano-catolici şi greco-catolici. Cu toţii însă, uitându-ne unii la alţii, ştiam, fără să ne-o spunem, că Învăţătorul, ai cărui ucenici suntem, este unul şi acelaşi pentru toţi, că noi în forme diferite avem aceeaşi slujire: a cuvântului evanghelic şi a sacramentelor. Daca Isus a reuşit să întrunească ucenici cu diverse profesii (pescari, vameşi etc.) şi să creeze o coeziune între ei, această întâlnire m-a asigurat că, în ciuda varietăţii de limbă, de cultură şi tradiţii, noi putem simţi această coeziune pentru ca unul este Domnul nostru şi una este Biserica căreia îi slujim. Dumnezeu să ne însoţească pe toţi în această slujire nobilă şi fiecare în felul lui să lase să se reflecte pe chipul lui imaginea Marelui Preot, Isus Cristos.”




Consider ca un punct important este iubirea de tara unde locuiesti si acest lucru trebuie cultivat la preoti si apoi la credinciosi. Iubirea si respectul pentru ea asa cum este ea, fata de toti locuitorii ei, asa cum sunt ei, este cred o datorie crestina.