Bătaia nu este ruptă din rai
24.04.2010, Bucureşti (Catholica) - „Bătaia nu este ruptă din rai. Copiii trebuie, întâi de toate, iubiţi. Iar pe acei părinţi care au astfel de porniri, preotul în Biserică îi îndeamnă să vină să se mărturisească. O spovedanie îl curăţă pe părinte de această patimă”, îndeamnă pr. Ionuţ Bogdan Văduva, consilier familial, coordonator al Centrului de Consiliere şi Terapie de Familie Patriarh Justinian Marina. „Majoritatea părinţilor agresivi apelează la preot, psiholog, psihoterapeut, pentru că ei nu găsesc soluţii, sunt neputincioşi. Există multe cazuri de părinţi care s-au vindecat de această problemă căutând în interiorul lor. S-au schimbat ei înşişi înţelegând că nu fac bine lovind un copil, în loc să-i ofere dragoste şi să-l corecteze cu duhul blândeţii.”
Fiinţe nevinovate, copiii au nevoie, în primul rând, de dragoste, de ocrotirea părinţilor, de responsabilitatea acestora din urmă de a le face cunoştinţă cu ceea ce îi înconjoară într-un mod plăcut, astfel încât ei să crească armonios, citim într-un articol apărut astăzi în Ziarul Lumina. „Nimeni nu a învăţat niciodată nimic din violenţă. Dacă palma la fund este o obişnuinţă din partea părintelui, aşa îşi rezolvă părintele problemele de fiecare dată când copilul nu reacţionează conform dorinţelor lui, acest lucru nu este benefic. Părintele trece dincolo de un filtru al raţionalului, aplicând pedeapsa pentru că aşa consideră el că merită copilul, fără ca acesta să înţeleagă acest lucru. Copilul va percepe doar că violenţa există, lucru care îl va afecta”, apreciază psihologul Diana Avram, de la acelaşi Centru. Tot atât de adevărat, mai afirmă ea, este însă faptul că o palmă dată o dată în viaţă, însă aplicată în momentul în care nici o altă metodă nu a funcţionat, poate să însemne o lecţie învăţată pentru copil.
Părinţii trebuie să înveţe să-şi asculte copiii, întrucât ei transmit întotdeauna ceva, mai ales în momentele lor de încăpăţânare şi de negare. „Trebuie să ne înţelegem copiii. De multe ori, noi avem propriile stări, suntem obosiţi, avem serviciu, avem probleme de rezolvat. Copilul nu reacţionează cum vrem noi pentru că el nu e grăbit, nu are problemele noastre şi, aici, apare conflictul. Nu avem timp să-i ascultăm, să ne punem în locul lor; când ei fac un anumit lucru încearcă, de fapt, să ne transmită ceva, între altele că părintele, la un moment dat, a reacţionat nepotrivit faţă de copil. Totul se întâmplă în cerc”, apreciază psihologul Diana Avram. Palmele frecvente vor duce la modificări de comportament şi personalitate, iar la un moment dat el va răspunde provocărilor fiind conştient că i se face o nedreptate. „Cu cât lucrurile sunt mai neînţelese, cu atât ele creează frustrări şi tulburări dintre cele mai mari”, atenţionează specialistul, care trage însă un semnal de alarmă şi în ceea ce priveşte agresiunea verbală, care, în multe cazuri, poate avea efecte mai grave: „De multe ori cuvântul spus într-o anumită manieră şi repetat inutil s-ar putea să fie mai greu de suportat decât o palmă. Cuvântul spus cu furie, cu ranchiună, cu violenţă, produce o tulburare la fel de adâncă ca şi o palmă”.
Nu inteleg. Este acceptata o palma daca nicio alta metoda nu a functionat? De unde siguranta ca am aplicat metodele corecte?? Nu va urma si a doua, si a treia si a nu stiu cata palma? Mie asta-mi transmite articolul, ca uneori bataia poate sa fie rupta din rai.
Violenta e pentru animale, dar omul ar trebuie sa fie deasupra acestor lucruri. Cum putem sa facem acest lucru, daca de peste tot ne este indusa? Biblia insasi e plina de violente, dar acest lucru nu inseamna ca avem un Dumnezeu violent, ba dimpotriva, este un Dumnezeu iubitor si indelung-iertator, noi ne coboram la nivelul animalelor si lovim in copiii nostri creand din ei o generatie la fel de violenta ca si a noastra…
Buna tuturor.
Eu pe fiul meu care acum implineste in curand 21 ani l-am batut destul de rar, dar atunci cand il bateam poate ca am facut-o prea dur. De felul meu sunt un om pasnic si nu sunt de acord cu violenta, deci nu a avut prea mult de suferit de pe urma corectiilor mele. Asta se vede acum. Am ajuns ca eu sau mama lui sa fim bruscati, injurati si chiar loviti de catre propriul nostru fiu. A avut probleme cu politia de cateva ori si politistul ne-a spus ca nu l-am batut destul, ca l-am crescut degeaba. Cred ca pot sa spun ca l-am lasat prea lejer nu i-am aplicat corectia atunci cand a trebuit si am ajuns astazi sa fim efectiv TERORIZATI de propriul nostru fiu. Ce este drept este faptul ca suntem convinsi in mare parte ca este alcoolic si pentru ca nu are bani devine foarte insistent si uneori dur, de altfel nici nu mai stam impreuna. Tot ce se spune ca nu este buna bataia eu spun acum ca este foarte necesara, asa, potrivit, nu cu cruzime cu furie. Sunt copii care asculta, dar sunt alti copii care au nevoie de bataie. Sigur ca nu este deloc potrivit sa spui ca ai voie sa-ti pedepsesti copilul dandu-i bataie, dar de multe ori si mai ales la unii este chiar necesara. Se spune ca tocmai ei ti-o cer. Mi s-a mai spus acest lucru chiar si din partea unui preot care atunci cand am zis ca am gresit si l-am lovit pe baiat el mi-a spus ca am procedat bine, sa stie fiul cine este stapanul in casa, pe cine trebuie sa asculte. Dupa toate cele zise sa nu credeti ca sunt un dur, dimpotriva sunt prea bland si asta nu a fost prea bine in relatia noastra, cum se spune mi s-a suit in cap si acum nu-l mai pot da jos. Crede ca poate sa faca ce doreste, poate sa ceara orice si trebuie sa i se indeplineasca s.a.m.d. In concluzie acolo unde sunt caractere tari, greu de stapanit, mici corectii sunt bine venite. Sunt crestin, dar cu dragoste nu am reusit aproape de loc. Interpretarea lui a fost ca sunt slab si poate sa faca ce doreste cu mine. Amintiti-va pe vremuri se mai batea pe la scoala si nu se invata? Eu spun ca se invata perfect. Acum e libertate? Si ce vedem? Se vede ce se spune in Biblie. Am ajuns timpurile cand copiii isi vor bate parintii s.a. Noi deja le-am ajuns si le simtim. Poate in acest sens as intreba ce face Biserica, ce poate sa faca?