Un preşedinte dă sfaturi Papei despre preoţie
18.05.2010, Vatican (Catholica) - Preşedintele bolivian Evo Morales s-a aflat în Vatican luni dimineaţa pentru o audienţă cu Papa Benedict al XVI-lea. În cadrul vizitei, preşedintele a făcut unele sugestii privind modificări ce ar trebui aduse preoţiei. Liderul bolivian a fost însoţit în prima sa vizită la Vatican de şapte persoane, printre care premierul şi ambasadorul ţării la Sfântul Scaun. Întâlnirea de aproximativ 30 de minute s-a desfăşurat în biblioteca papală.
Morales a declarat jurnaliştilor că a fost „surprins şi onorat” de primirea în audienţă. În declaraţia de presă a Vaticanului, de după întâlnire, se spune că a avut loc „un bogat schimb de opinii” pe teme de politică internaţională şi regională, discutându-se de asemenea despre nevoia unei mai mari sensibilităţi sociale şi ecologice. La finalul audienţei, cei doi au schimbat daruri. Sfântul Părinte i-a dat preşedintelui bolivian o medalie a pontificatului său, iar Morales i-a dăruit un obiect vestimentar din lână de alpaca, precum şi nişte statui cu ţărani indigeni. Au urmat discuţiile cu membrii Secretariatului de Stat, care s-au concentrat pe colaborarea dintre Biserică şi stat în domeniul educaţiei şi sănătăţii, în special pentru apărarea celor mai săraci.
Conform unor surse boliviene, la finalul vizitei preşedintele i-a dat Papei o declaraţie pe care a redactat-o din timp, în care propune, „ca membru al Bisericii Catolice”, ca celibatul să fie abolit, iar femeilor să li se permită accesul la preoţie. Morales „propune respectuos” anularea votului celibatului, pentru ca Biserica să depăşească actuala criză a abuzurilor sexuale. Sugestiile sale vin la doar după câteva zile de când s-a declarat pe faţă ca fiind catolic, deşi are o istorie de conflicte cu liderii catolici din Bolivia. În plus Evo Morales a fost într-o vreme susţinător al cultului Pachamama (adică a Mamei Pământ).
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
Acest individ cam bizar si pretins catolic isi permite sa dea „indicatii pretioase” Sfantului Parinte privind abolirea celibatului preotilor si hirotonirea femeilor!
Ar fi poate de dorit nu sa fie primit in audienta ci sa fie nitel excomunicat!
Bine ar fii sa se lase sa se casatoreasca clericii romano-catolici si nu doar preoti ci si Episcopii – oricum in cele 7 sinoade ecumenice ale Bisericii Universale permit casatoria clerului. Este doar o traditie inventata anume ca sa nu se faca nepotisme, nici macar nu e o dogma. Bineinteles ca asta ar fi solutia ideala la vremurile in care trece Biserica Catolica, s-ar intelege si mai bine cu Bisericile Ortodoxe, s-ar uni inapoi in dragoste si adevar. Iar hirotonia femeilor poate fi si asta discutata dar asta nu e o urgenta si o necesitate absoluta.
Sa nu uitam ca sf. ap. Petru a fost casatorit. Celibatarismul obligatoriu este si o anti-natura. Bine ca pana in 1300 s-a permis casatoria inclusiv a Papilor, de ce pana atunci da si acuma nu??? Sa se faca dreptate asta asteptam de la inaltii teologi ai zilelor noastre! Nu sa se inveteze tot felul care sa impiediice spre preotie a atator posibili buni candidati spre preotie cu acest celibatarism obligatoriu. Mult mai multi preoti ar fii cu siguranta si s-ar evita mai multe indecente. Isus sa ne ajute!
Da, inainte sa lase totul pentru a isi urma Invatatorul, si unii dintre viitorii Apostoli au fost casatoriti.
Mandria este pacatul de moarte-care pe Lucifer l-a prabusit.
Sa dai sfaturi Sfantului Parinte – sau sa-ti dai cu parerea spre „imbunatatirea ” Bisericii – este cam acelasi lucru. Credinta este Revelatie: o ai sau nu o ai. Nimeni nu este adus cu forta in sanul Bisericii, Una si Sfanta. Nu esti chemat sa apreciezi sau sa „reformezi” sau sa comentezi: poti pleca oricand sau poti ramane… tu esti trecator dar Biserica este Eterna. Reper. Sprijin. Punct cardinal… si nemodificabil de toane, mode sau gandirisme.
Nu poti compatimi pe preoti cum nu poti compatimi pe martiri sau pe Apostoli. Este o chemare – si o chemare nu este ceva „rational”, ceva ce se masoara si cantareste… este ceva de dincolo de om. Daca te prabusesti sub greutatea profesiei de vocatie inseamna ca nu ai avut chemare: te-ai inselat si ai inselat. Te retragi, platesti, dispari… Biserica merge inainte. Vrei sa o schimbi? Inseamna ca nu ai avut ce cauta in ea… pleci si pace buna, fara sa murdaresti. Si o nedumerire: cand te duci, omule trufas, care vrei sa faci dreptate in Biserica lui Cristos – te duci pentru Cristos sau pentru preot? Nu crezi, o clipa macar, ca despre ce vor si ce simt preotii ar fi nimerit chiar ei sa se pronunte? Si poti extinde greseala unuia asupra tuturor? Te simti, tu judecatorule, apasat si culpabil de toate crimele pe care un semen al tau le-a comis? Sau crezi ca a venit, iata, clipa terfelirii, insfarsit, a Bisericii… asa cum au crezut si cei ce l-au umilit, terfelit si injosit pe Mantuitor?
Poate ca ar trebui sa fie lasati sa se pronunte cei care sunt in cauza, adica preotii celibatari. Comentarii de tipul celui de mai sus (Andrei) sunt la fel cu cel al presedintelui Boliviei care se considera expert in chestiuni care-l depasesc pentru cel care judeca din afara si nici nu cunoaste problema. Eu sunt preot celibatar, si sunt astfel nu pentru ca cineva mi-a impus, ci pentru ca am ales in virtutea unei meniri pe care am primit-o de la Dumnezeu. Nu-mi face nimeni nici o „nedreptate”. O nedreptate ar fi daca Biserica ar impune acest lucru acelora care nu doresc celibatul, obligandu-i sa aleaga ceea ce nu-si doresc. Insa toti preotii celibi, sunt astfel pentru ca au ales asta. Eu nu as alege preotia fara celibat. Ma simt chemat la asta, iar acest lucru nu este nici anormal in crestinism, inca de la origini, si nici impotriva naturii. Inca de la inceputul crestinismului celibatul a fost considerat o valoare si era respectat alaturi de alte alegeri de viata. Faptul ca la un moment dat a devenit o norma in Biserica romano-catolica nu trebuie interpretat decat drept o definirea a criteriului in baza caruia unii barbati vor sa-si traiasca preotia asociind-o celibatului. In fond si in Biserica greco-catolica sau ortodoxa, exista impunerea ca unii candidati la preotie sa nu fie hirotoniti mai inainte de a se casatori. Ce este asta? O simpla norma? Este un criteriu vocational pentru acei barbati care vor sa-si traiasca preotia asociind-o casatoriei. Ceea ce s-a intamplat de-a lungul istoriei a fost pur si simplu o optiune a Bisericii Romei pentru primul criteriu vocational, iar asta pentru un anumit rit, cel romano-catolic. Pentru mine, care sunt preot celibatar, o eventuala impunere a casatoriei ar constitui o nedreptate, pentru ca nu la asta ma simt chemat si nu in felul acesta imi doresc sa-mi traiesc menirea mea. Cat priveste faptul ca celibatul este „anti-natural”, in cazul acesta, domnule Andrei din Cluj, considerati-l anti-natural si pe Isus Cristos, caci si El a fost celib, iar impreuna cu El multi alti oameni care au marcat veacurile de-a lungul istoriei. Criteriile Dvs. de interpretare se bazeaza pe ratiuni omenesti, insa realitatile spirituale si tainele divine au si alte ratiuni, de alt ordin, existand si criterii spirituale de interpretare, de cele mai multe ori acestea fiind unicele capabile de a da o explicatie unor realitati care – rational vorbind – sunt incomprehensibile. La toate acestea se mai adauga si cuvantul lui Isus privitor la celibat: „Nu toti inteleg acest lucru, ci numai aceia carora le-a fost dat” (Matei 19,11). Mie mi-a fost dat celibatul ca dar, iata de ce il inteleg si ma pronunt cu competenta asupra subiectului. Lasati-ne pe noi, asadar, sa ne pronuntam si nu mai violati misterul acesta prin interpretari reductive si omenesti.
Până şi datul cu părerea la afirmaţiile domnului preşedinte Evo Morales îmi pare a fi ceva denaturat, doream doar să-mi exprim indignarea şi atât. Nu poţi comenta stupizenia şi lipsa de respect.
Eu sunt de parere ca a fi preot celibatar este mult mai bine decat a fi casatorit, deoarece sunt 2 vocatii diferite, ori te dedici familiei ori te dedici preotiei! Si mai mult a alege sa fii virgin pentru Isus Cristos este un semn de iubire si de daruire, este ca si un martiriu daca doriti – sigur ca este un risc si tocmai asta este bine deoarece dupa cum spune Sf. Pavel „eu ma laud in slabiciuni ca sa se vada gloria lui Dumnezeu” pentru ca cel care este chemat a se darui total Lui primeste si harul necesar. Crestinul oricum o fii el, casatorit sau celib, este intr-o lupta permanenta tocmai pentru ca omul sa se increada in Isus Cristos!
Eu sunt preot ortodox celib. Iar acest lucru nu m-i l-a impus nimeni, l-am ales de buna voie!