Imaginea statistică a migraţiei româneşti în Italia prezentată la Iaşi
29.06.2010, Iaşi (Catholica) - Vineri, 25 iunie 2010, în Sala Albastră a Centrului de Plasament „Sf. Iosif” din cadrul Centrului Diecezan Caritas Iaşi, a avut loc lansarea raportului de cercetare „Românii din Italia între respingere şi acceptare”, aflăm de pe Ercis.ro. Special pentru a împărtăşi cu publicul român rezultatele acestei experienţe, au fost prezenţi la Iaşi Antonio Ricci, redactor Dossier Statistico Immigrazione Caritas/Migrantes, şi Miruna Căjvăneanu, jurnalist la Gazeta Românească din Italia, care a comunicat opinia românilor din Italia, atât din perspectiva imigrantului, cât şi a jurnalistului profesionist.
La eveniment au participat ca invitaţi speciali: PS Petru Gherghel, Episcop al Diecezei de Iaşi; pr. Egidiu Condac, preşedinte Caritas România şi director general Centrul Diecezan Caritas Iaşi; pr. Marius Adam, director executiv al Centrului Diecezan Caritas Iaşi; Andrei Buiceag, director executiv A.J.P.S.; Adriana Sîrghi, reprezentant A.J.O.F.M. Iaşi; Adrian Lupu, Facultatea de Filosofie de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi. Raportul oferă o imagine statistică asupra migraţiei româneşti în Italia în contextul unei Europe extinse şi situaţia integrării profesionale şi sociale a românilor în Italia. Raportul abordează, de asemenea, un subiect dezbătut cu predilecţie de presă: „Românii în Italia şi criminalitatea”. Sunt prezentate o serie de aspecte cum ar fi: contextul emigrării românilor, date statistice referitoare la emigrarea românilor, drumul integrării emigranţilor români, avantajele aduse deopotrivă economiei Italiei şi României de către munca salariată sau antreprenorială a emigranţilor români.
Aşa cum se arată în raportul de cercetare, România, la fel ca şi alte ţări din est, a intrat în panorama migratorie europeană după disoluţia Uniunii Sovietice şi a blocului comunist. În pofida unui val foarte puternic de emigrări în perioada 1990-1992, nu a avut loc în anii următori temutul transfer în masă nici din România, nici din alte ţări foste comuniste. Majoritatea românilor care aleg soluţia emigrării sunt tineri cu un înalt nivel de educaţie şi, de acum, doar o mică parte provin din minorităţi etnice. Mai mult de jumătate din ei au vârste cuprinse între 22 şi 44 de ani, dintre care trei sferturi sunt absolvenţi de liceu (un sfert sunt şi absolvenţi de facultate). Pentru ei Italia şi Spania reprezintă destinaţia principală, în timp ce oportunităţi de muncă temporară oferă şi Germania, urmate în ordine de Ungaria, Grecia şi Turcia.
Ţinând cont de caracteristicile sale, se poate afirma că emigraţia românească a îmbrăcat şi caracteristici ale „exodului creierelor”, deci ale unei emigraţii selecţionate care cuprinde în principal lucrători înalt calificaţi în defavoarea celor mai puţin specializaţi. Conform Institutului Naţional de Statistică, procentajul licenţiaţilor emigraţi a crescut de la 6% în 1990 la 23% în 2002. Restul migranţilor, în schimb, pleacă fiind conştienţi că în Occident este nevoie de anumite munci manuale şi speră să se integreze în aceste sectoare, chiar şi pentru a găsi o sursă ocupaţională în măsură să garanteze venituri suficiente pentru a se întreţine şi pentru a-şi ajuta familia rămasă în ţară. Conform Eurostat, încă din 2008, 23% din populaţia românească s-a aflat în risc de sărăcie, adică având venituri sub pragul sărăciei. În ambele cazuri un avânt de a emigra a fost dat de posibilitatea de a cunoaşte lumi noi, de a călători dincolo de graniţe şi de a construi propriul noroc, oportunitate interzisă înainte de către regimul comunist.
Imagini
