Venirea lui Isus este dătătoare de speranţă care schimbă viaţa

09.08.2010, Castel Gandolfo (Catholica) - Înainte de rugăciunea Angelus de duminică, 8 august 2010, Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre importanţa conducerii vieţilor noastre cu încredere şi speranţă în venirea Domnului. Această speranţă, a spus el, trebuie să ne încurajeze să ducem „o viaţă intensă, plină de fapte bune”. Curtea palatului de la Castel Gandolfo a fost plină de credincioşi şi pelerini, care au primit cu aplauze apariţia Sfântului Părinte la balconul de la etajul doi.

Pontiful a amintit de cuvintele lui Isus adresate discipolilor în pasajul evanghelic din această duminică, în care El continuă să ne vorbească „despre valoarea persoanei în ochii lui Dumnezeu şi despre inutilitatea grijilor pământeşti”. Acest discurs nu este o laudă adusă lipsei de angajament, ci ne deschide inima la speranţa ce ne luminează viaţa atunci când ascultăm „încurajatoarea invitaţie” a lui Isus: „Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia.” Citând din Enciclica Spe Salvi, Papa a adăugat că Evanghelia nu este o simplă comunicare, ci „face ca lucrurile să se întâmple şi schimbă vieţile”.

„Poarta întunecată a timpului, a viitorului, a fost deschisă. Cel care are speranţă trăieşte diferit; celui care speră i se acordă darul unei noi vieţi”. El a arătat exemplul lui Avraam, descris în Scrisoarea către Evrei care unul care are „o inimă plină de speranţă”. Neştiind unde merge, el „îşi pune încrederea doar în Dumnezeu” şi în promisiunea Lui că îi va da pământ şi mulţi urmaşi. Prin cele trei parabole din Evanghelie, a continuat Papa, Isus ne arată faptul că aşteptarea venirii lui, „fericita speranţă”, trebuie să ne conducă „mai mult la o viaţă intensă, plină de fapte bune”.

Invitaţia Lui de a ne vinde toate posesiunile şi a da de pomană pentru a ne pregăti calea spre cer, a explicat Papa Benedict al XVI-lea, este o invitaţie la „a folosi lucrurile fără egoism, sete de a poseda sau de a domina, ci potrivit logicii lui Dumnezeu, logica atenţiei faţă de ceilalţi, logica iubirii…”. El a concluzionat amintind mai mulţi sfinţi care şi-au jertfit viaţa, care sunt celebraţi în această săptămână. A amintit sărbătoarea de duminică a fondatorului Dominicanilor, Sf. Dominic de Guzman, al cărui ordin „îşi îndeplineşte misiunea de a instrui societatea cu privire la adevărurile de credinţă, pregătindu-se prin studiu şi rugăciune”.

Pontiful a vorbit şi despre Sf. Laurenţiu, diacon şi martir, din secolul al III-lea, a cărui sărbătoare este celebrată în 10 august, şi fondatoarea Clariselor, Sf. Clara de Assisi (11 august). Înainte de a începe rugăciunea mariană, a mai atras atenţia asupra a doi martiri din secolul al XX-lea, ambii ucişi la Auschwitz: Sf. Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein) şi Sf. Maximilian Kolbe, ale căror sărbători cad în 9 şi respectiv 14 august. Amândoi, a spus Sfântul Părinte, „au trăit în timpul întunecat al celui de-al doilea război mondial, fără a pierde niciodată din vedere speranţa, Dumnezeul vieţii şi al iubirii”.