Forţa pentru a înfrunta martiriul vine din unirea cu Cristos
12.08.2010, Castel Gandolfo (Catholica) - În cadrul audienţei generale de miercuri, 11 august 2010, Papa Benedict al XVI-lea, pornind de la faptul că în această săptămână, sunt pomeniţi în calendar câţiva sfinţi martiri, s-a oprit pe scurt asupra martiriului, „formă de iubire totală faţă de Dumnezeu”. „Pe ce se întemeiază martiriul? Răspunsul este simplu: pe moartea lui Isus, pe sacrificiul Său suprem de iubire, consumat pe cruce pentru ca noi să putem avea viaţa (cf. Ioan 10,10). Cristos este slujitorul suferind despre care vorbeşte profetul Isaia (cf. Isaia 52,13-15), care s-a dăruit pe sine însuşi ca răscumpărare pentru mulţi (cf. Matei 20,28). El îi îndeamnă pe discipolii Săi, pe fiecare dintre noi, să-şi ia în fiecare zi propria cruce şi să-l urmeze pe calea iubirii totale faţă de Tatăl şi faţă de omenire”.
Pontiful a mai întrebat: „De unde se naşte forţa pentru a înfrunta martiriul? Din profunda şi intima unire cu Cristos, deoarece martiriul şi vocaţia la martiriu nu sunt rezultatul unui efort uman, ci sunt răspunsul la o iniţiativă şi la o chemare a lui Dumnezeu, sunt un dar al harului său, care face capabili de a oferi propria viaţă din iubire faţă de Cristos şi faţă de Biserică, şi astfel faţă de lume. Dacă citim vieţile martirilor rămânem uimiţi de seninătatea şi curajul în înfruntarea suferinţei şi morţii: puterea lui Dumnezeu se manifestă pe deplin în slăbiciunea, în sărăcia celui care se încrede în el şi-şi pune numai în El propria speranţă”. Papa a subliniat însă că „harul lui Dumnezeu nu suprimă sau nu sufocă libertatea celui care înfruntă martiriul, ci dimpotrivă o îmbogăţeşte şi o preamăreşte: martirul este o persoană suveran de liberă, liberă faţă de putere, faţă de lume; o persoană liberă, care într-un unic act definitiv îi dăruieşte lui Dumnezeu toată viaţa sa”.
„Iubiţi fraţi şi surori, aşa cum spuneam miercurea trecută, probabil că noi nu suntem chemaţi la martiriu, dar nici unul dintre noi nu este exclus de la chemarea divină la sfinţenie, să trăiască în măsură înaltă existenţa creştină şi aceasta implică luarea crucii în fiecare zi asupra sa. Toţi, mai ales în timpul nostru în care par să prevaleze egoismul şi individualismul, trebuie să ne asumăm ca primă şi fundamentală angajare aceea de a creşte în fiecare zi într-o iubire mai mare faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi pentru a transforma viaţa noastră şi a transforma astfel şi lumea noastră. Prin mijlocirea sfinţilor şi a martirilor, să-i cerem Domnului să înflăcăreze inima noastră pentru a fi capabili să iubim aşa cum El a iubit pe fiecare dintre noi.
