Copila umilă din Nazaret a devenit Regina lumii
22.08.2010, Castel Gandolfo (Catholica) - În ziua în care Biserica o venerează pe Fecioara Maria cu titlul de Regină, Papa Benedict al XVI-lea a invocat mijlocirea Maicii Domnului pentru ca să favorizeze pacea mai ales acolo unde bântuie mai mult logica absurdă a violenţei. „Astăzi dorim mai ales să reînnoim, ca fii ai Bisericii, devoţiunea faţă de aceea pe care Isus ne-a lăsat-o ca Mamă şi Regină”, a spus Pontiful înainte de recitarea rugăciunii Îngerul Domnului cu mulţimea de pelerini din diferite părţi ale lumii reuniţi la amiază în curtea interioară a Palatului Apostolic din Castel Gandolfo. Vă oferim alocuţiunea Sfântului Părinte, după traducerea realizată de redacţia în limba română a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Opt zile după solemnitatea ridicării cu trupul şi sufletul la cer, liturgia ne invită să o cinstim pe Preasfânta Fecioară Maria cu titlul de Regină. Mama lui Cristos este contemplată încoronată de Fiul său, adică asociată la Regalitatea Sa universală, aşa cum o înfăţişează numeroase mozaicuri şi picturi. Şi această sărbătoare cade în acest an duminica, căpătând o mai mare lumină din Cuvântul lui Dumnezeu şi din celebrarea Paştelui săptămânal. În special, icoana Fecioarei Maria Regină găseşte o însemnată referinţă în Evanghelia de astăzi, acolo unde Isus afirmă: „Da, sunt unii dintre cei din urmă care vor fi cei dintâi şi dintre cei dintâi care vor fi cei din urmă” (Luca 13,30).
Aceasta este o expresie tipică a lui Cristos, relatată de mai multe ori de evanghelişti – chiar cu formule similare – deoarece în mod evident reflectă o temă dragă predicării Sale profetice. Sfânta Fecioară este exemplul desăvârşit pentru acest adevăr evanghelic, şi anume că Dumnezeu îi răstoarnă pe cei mândri şi pe cei puternici ai acestei lumi şi îi înalţă pe cei umili (cf. Luca 1,52). Mica şi simpla copilă din Nazaret a devenit Regina lumii! Aceasta este una dintre minunăţiile care dezvăluie inima lui Dumnezeu. Fireşte, regalitatea Mariei este total raportată la cea a lui Cristos: El este Domnul, pe care după umilinţa morţii pe cruce, Tatăl l-a înălţat mai presus de orice creatură în cer, pe pământ şi sub pământ (cf. Filipeni 2,9-11). Printr-un plan de har, Mama Neprihănită a fost pe deplin asociată la misterul Fiului: la Întruparea Sa; la viaţa Sa pământească, mai întâi ascunsă la Nazaret şi apoi manifestată în ministerul mesianic; la Patima şi Moartea Sa; şi în cele din urmă la slava Învierii şi Înălţării la Cer.
Mama a împărtăşit cu Fiul nu numai aspectele umane ale acestui mister, ci, prin lucrarea Spiritului Sfânt în ea, şi planul profund, voinţa divină, astfel încât toată existenţa ei, săracă şi umilă, a fost înălţată, transformată, glorificată, trecând prin „poarta îngustă” care este Isus însuşi (cf. Luca 13,34). Da, Maria este cea dintâi care a trecut pe „calea” deschisă de Cristos pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, o cale accesibilă celor umili, celor care se încred în Cuvântul lui Dumnezeu şi se străduiesc să îl pună în practică. În istoria oraşelor şi popoarelor evanghelizate de mesajul creştin sunt nenumărate mărturiile de veneraţie publică, în anumite cazuri de-a dreptul instituţională faţă de regalitatea Fecioarei Maria. Astăzi însă dorim mai ales să reînnoim, ca fii ai Bisericii, devoţiunea noastră faţă de aceea pe care Isus ne-a lăsat-o ca Mamă şi Regină. Să încredinţăm mijlocii sale rugăciunea zilnică pentru pace, în special acolo unde bântuie mai mult logica absurdă a violenţei; pentru ca toţi oamenii să se convingă că în această lume trebuie să ne ajutăm unii pe alţii ca fraţi pentru a construi civilizaţia iubirii. Maria, Regina pacis, ora pro nobis – Marie, Regina, păcii roagă-te pentru noi!
