Fără milă societatea se erodează
31.08.2010, L`Aquila (Catholica) - Fără milă „coeziunea unui oraş şi a unei societăţi se erodează”, a afirmat Cardinalul Walter Kasper, fost preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor cu ocazia prezidării sâmbătă a unei ceremonii anuale instituite de Papa Celestin al V-lea. Acest Sfânt Papă, călugăr şi eremit fondator al Ordinului Celestin din regiunea Abruzzi, este cunoscut pentru demisia voluntară din scaunul de Episcop al Romei la doar cinci luni de pontificat.
Înainte de a demisiona, el a decretat o „perdonanza” (iertare), celebrată anual în zilele de 28 şi 29 august în Bazilica Santa Maria di Collemaggio din L’Aquila, unde credincioşii care vizitează Biserica şi îndeplinesc condiţiile cerute pot să primească iertarea păcatelor şi ştergerea consecinţelor acestora. Anul acesta celebrarea are o semnificaţie aparte, dat fiind că marchează încheierea Anului Celestin declarat de Papa Benedict al XVI-lea, an început în august 2009, pentru a aniversa 800 de ani de la naşterea sfântului. În timpul deschiderii Porţii Sfinte a Bazilicii, Cardinalul Kasper, ca delegat al Pontifului pentru eveniment, a afirmat că Papa Celestin al V-lea „a trăit într-o vreme în care Biserica era bogată şi puternică, dar traversa o gravă criză interioară datorită implicării ei în politică, în afaceri, în conflicte şi intrigi, fiind o Biserică prea lumească, şi de aceea nu foarte spirituală”. Astăzi, a continuat el, trăim „într-o situaţie diferită din multe puncte de vedere de cea din secolul al XIII-lea”, dar „şi noi ne confruntăm în Europa cu o criză a credinţei şi a vieţii creştine poate mai profundă şi mai îngrijorătoare decât atunci. Europa se înstrăinează de Dumnezeu şi de rădăcinile ei creştine.”
Cardinalul a făcut apel pentru „reconstrucţia spirituală” printr-o profundă înnoire personală şi socială. Prima condiţie pentru asumarea acestui proces este conştientizarea milostivirii divine. „Nu mai vedem cerurile deschise”, a afirmat Cardinalul Kasper, ci „trăim în întuneric şi în confuzie fără Dumnezeu”, orbiţi de „pretenţiile de a construi casa societăţii noastre după alegerile noastre, după convenţiile noastre şi după interesele umane.” Pentru o reconstrucţie viabilă trebuie „să îl punem pe Dumnezeu pe primul loc în vieţile noastre”, abandonând „idolii falşi pe care ni i-am făcut”. Cardinalul a subliniat apoi: „Reconstrucţia spirituală începe cu Dumnezeu”, şi la fel şi reconstrucţia materială. A avertizat că dacă „spiritul individualist şi egoist, după care fiecare se gândeşte doar la beneficiile personale, nu va fi depăşit, nu vom putea să construim un viitor nou”.
