Biserica de astăzi are nevoie de femei sfinte
09.09.2010, Vatican (Catholica) - Biserica din timpurile noastre are nevoie de „femei sfinte şi curajoase”, care să preţuiască darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu şi să îşi aducă o contribuţie valoroasă şi specifică la creşterea spirituală, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei generale de miercuri, 8 septembrie 2010, din Aula Paul al VI-lea, în care şi-a continuat reflecţia de săptămâna trecută despre o călugăriţă mistică din secolul al XII-lea, Sf. Hildegard de Bingen. Sfântul Părinte s-a concentrat asupra scrierilor sfintei, care „s-a remarcat prin înţelepciune spirituală şi sfinţenie a vieţii”. El a explicat că „viziunile mistice ale Sf. Hildegard sunt bogate în conţinuturi teologice. Fac referinţă la evenimentele principale ale istoriei mântuirii şi folosesc un limbaj îndeosebi poetic şi simbolic”.
Papa a arătat că lucrările ei sunt marcate de „trăsăturile caracteristice ale sensibilităţii feminine”. Citând doar câteva pasaje scurte din scrierile ei, Papa a spus că „deja… vedem că şi teologia poate primi o contribuţie specială de la femei, pentru că ele sunt capabile să vorbească despre Dumnezeu şi despre misterele credinţei cu inteligenţa şi sensibilitatea lor deosebită. De aceea le încurajez pe toate cele care desfăşoară această slujire ca s-o îndeplinească cu profund spirit eclezial, alimentând propria reflecţie cu rugăciunea şi privind la marea bogăţie, în parte încă neexplorată, a tradiţiei mistice medievale, mai ales la cea reprezentată de modele luminoase, cum este întocmai Hildegard de Bingen”.
În aceeaşi notă, Papa Benedict al XVI-lea a apărat Evul Mediu, arătând că Hildegard „manifestă varietatea de interese şi vivacitatea culturală a mănăstirilor feminine din Evul Mediu, contrar prejudecăţilor care şi astăzi încă planează asupra acelei epoci. Hildegard s-a ocupat de medicină şi de ştiinţele naturale, precum şi de muzică, fiind înzestrată cu talent artistic. A compus şi imnuri, antifoane şi cântări, adunate sub titlul Symphonia Harmoniae Caelestium Revelationum (Simfonia armoniei revelaţiilor cereşti), care erau interpretate cu bucurie în mănăstirile sale, răspândind o atmosferă de seninătate, şi care au ajuns şi la noi. Pentru ea, creaţia întreagă este o simfonie a Duhului Sfânt, care este în El însuşi bucurie”.
Hildegard a fost înţeleaptă şi îndrăzneaţă ca lider spiritual, a continuat Sfântul Părinte, arătând că abaţi, episcopi, călugări şi călugăriţe căutau sfaturile ei. A fost neînfricată chiar şi în a-l mustra însuşi pe împărat, Frederick Barbarossa, când acesta a pornit o schismă. I-a amintit împăratului că şi el este supus lui Dumnezeu, şi i-a scris ca şi când ar vorbi Dumnezeu: „Ascultă repede, o, rege, dacă vrei să trăieşti! Altminteri sabia mea te va străpunge!” Papa Benedict al XVI-lea şi-a încheiat reflecţia cu un apel ca credincioşii să îl invoce pe Duhul Sfânt „pentru ca să ridice în Biserică femei sfinte şi curajoase, ca Sf. Hildegard de Bingen, care, preţuind darurile primite de la Dumnezeu, să dea contribuţia lor valoroasă şi specifică pentru creşterea spirituală a comunităţilor noastre şi a Bisericii din timpul nostru”.
