Liderii creştini vor reflecta asupra comuniunii şi solitudinii
10.09.2010, Roma (Catholica) - Un mesaj papal adresat unei întâlniri anuale pe tema spiritualităţii ortodoxe remarcă participarea crescândă la eveniment şi laudă alegerea temei din acest an. Mesajul semnat în numele Papei Benedict al XVI-lea de secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, vorbeşte în termeni elogioşi despre a 18-a Conferinţă Ecumenică Internaţională pe tema Spiritualităţii Ortodoxe. Simpozionul de patru zile care se desfăşoară la mănăstirea Bose din Italia se va încheia sâmbătă, 11 septembrie 2010.
Tema din acest an este „Comuniune şi solitudine”, şi conferenţiarii – catolici, ortodocşi şi protestanţi – analizează viziunea oferită de tradiţia creştină asupra acestor elemente opuse, care sunt dimensiuni vitale ale vieţii spirituale. Sfântul Părinte a arătat că tema este „bogată în idei pentru reflecţii ulterioare şi de asemenea de o mare actualitate pastorală şi culturală”. Mesajul papal invită de asemenea participanţii „să îşi întoarcă privirile către Preasfânta Fecioară Maria şi, călăuziţi de ea, să îl contemple pe Cristos, modelul perfect de armonie între comuniune şi solitudine, în care subzistă Dumnezeul Unic şi Trinitar”.
Au venit mesaje şi din partea altor lideri catolici şi ortodocşi, inclusiv a Patriarhului ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I. Referindu-se şi el la temă, Patriarhul a arătat că „solitudinea şi tăcerea ne învaţă în cele din urmă modul potrivit de a ne relaţiona şi de a fi în comuniune cu ceilalţi”. El a reflectat: „Ca o comunitate care este monastică în natură şi ecumenică în inimă, recunoaştem că cele două elemente care vor fi discutate la conferinţa din acest an constituie deopotrivă experienţa şi aşteptările voastre, a celor care duceţi o viaţă de fraternitate şi rugăciune. În multe feluri, viaţa voastră monastică demonstrează năzuinţa şi viziunea călugărilor şi a călugăriţelor de-a lungul secolelor, de la primii părinţi ai deşertului şi călugării cenobiţi şi eremiţi din Biserica nedespărţită din primul mileniu, la mănăstirile de femei şi de bărbaţi de diferite confesiuni din zilele noastre”.
La rândul său, Patriarhul Kiril al Moscovei şi al întregii Rusii a reamintit în mesajul său că „atât solitudinea, retragerea din lume, cât şi deschiderea faţă de comuniunea cu aproapele au fost întotdeauna considerate practici spirituale necesare pe calea mântuirii. Mântuitorul însuşi ne oferă exemplul uniunii armonioase dintre viaţa în comun şi solitudine. În monahismul rus, a fost căutat întotdeauna echilibrul dintre viaţa în comun şi solitudine, datorită conştientizării faptului că atât retragerea din faţa ispitelor lumii cât şi slujirea comunitară sunt de importanţă egală în viaţa creştinului. Lumea trebuie să vadă că darurile Duhului Sfânt care transfigurează viaţa omului abundă şi astăzi în mijlocul acelora care caută să trăiască în conformitate cu Evanghelia”.