Comunitatea catolică de rit maronit din România

25.10.2010, Bucureşti (Catholica) - Numărul pe această lună al publicaţiei „Actualitatea creştină” include un interviu cu PS Bechara Rai, Episcop maronit de Byblos/Jbeil, Liban. Acesta s-a aflat în România pentru a prezida Liturghia în luna septembrie, când comunitatea maronită din România – formată din libanezi, sirieni şi irakieni – a celebrat sfinţirea pietrei de temelie a viitoarei biserici dedicată Sf. Şarbel. La evenimentul din 18 septembrie au participat 400 de persoane. Au mai participat la Liturghie PS Samir Mazloum, Episcop auxiliar de Antiohia al maroniţilor, vizitator apostolic pentru credincioşii maroniţi din Europa occidentală şi de vest; PS Mansour Hobeika, Episcop de Zahleh, Liban; Mons. Muankembe Baudouin Biajila, consilier la
Nunţiatura Apostolică din România; precum şi preoţii George Abi Saad şi Zakhia Zgheib, responsabili cu pastoraţia comunităţii maronite din România. Au asistat la celebrare IPS Ioan Robu, Arhiepiscop mitropolit de Bucureşti şi Ordinarius pentru creştinii din Orientul Mijlociu, şi trei preoţi romano-catolici.

În interviul din „Actualitatea creştină” PS Rai explică gestul plantării unui copac la ceremonia de sfinţire a viitoarei biserici: „Biblia spune că înţelepciunea lui Dumnezeu se înalţă ca cedrii Libanului, omul cel drept se ridică asemenea cedrului Libanului, mireasma sfinţeniei lui Dumnezeu este ca mireasma cedrului. Cedrul, simbol al lui Dumnezeu, este şi simbolul Libanului şi mai ales al maroniţilor, comunitatea cea mai veche în Liban, care şi-a început drumul în regiunea cedrilor. Acest simbol arată că trebuie să creştem spiritual, cultural şi social, asemenea cedrului. Trebuie să răspândim mireasma valorilor spirituale, umane şi sociale aşa cum îşi răspândeşte cedrul mireasma. Sădind un cedru în România, arătăm că aici avem o a doua patrie. Libanezii se integrează cu uşurinţă în ţările care-i primesc şi, deşi evită să se amestece în probleme politice, se poartă ca şi cum ar fi adevăraţi cetăţeni, fiind stimaţi pretutindeni pentru loialitate şi
generozitate şi pentru că nu se consideră niciodată străini.” Noua biserică, a mai spus el în continuare, se va termina „foarte curând, ţinând seama că oamenii sunt foarte solidari şi generoşi. Structura şi zidăria vor fi gata într-un an.”

Întrebat de ce a fost ales ca patron al bisericii Sfântul Şarbel, Episcopul maronit a răspuns: „În general, toate comunităţile din afara Libanului închină bisericile noi sfinţilor libanezi recenţi: Sf. Şarbel, Sf. Nimatullah, Sf. Rebeca. Dar Sf. Şarbel este foarte cunoscut şi popular nu numai în Liban, ci în lumea întreagă. Chiar în unele ţări majoritar romano-catolice, Sf. Şarbel este un sfânt foarte popular – mare mister! – şi foarte drag libanezilor.” La final a transmis românilor: „Suntem foarte recunoscători pentru primirea comunităţilor noastre. Ne dorim ca această nobilă ţară, România, să se bucure mereu de stabilitate, siguranţă, dezvoltare. Ceea ce facem aici, prin diferite iniţiative, nu face decât să dezvolte această ţară, dând locuri de muncă românilor. Ne bucurăm să contribuim la dezvoltarea ţării şi dorim să fim şi un element de stabilitate, de prietenie, îmbogăţind societatea românească şi cu ajutorul culturii noastre orientale; astăzi, pluralitatea societăţilor este mondială. Sperăm să ne putem spori relaţiile cu autorităţile de stat şi cele religioase şi să întărim legăturile de prietenie între România şi Liban. Ne bucurăm că putem fi aici, deschizându-ne faţă de o lume nouă, România, lucru care pentru noi este o bogăţie.”