Cei care cer azil au nevoie de mult curaj
28.10.2010, Vatican (Catholica) - Când cetăţenii descoperă că propria lor ţară le violează drepturile, şi cer azil în altă ţară, acesta trebuie să fie considerat un act de „curaj”, afirmă subsecretarul Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor. Pr. Gabriele Ferdinando Bentoglio a declarat aceasta marţi, 26 octombrie 2010, la prezentarea mesajului Papei Benedict al XVI-lea pentru a 97-a Zi Mondială a Migranţilor şi Refugiaţilor, care va avea loc în 16 ianuarie 2011. Tema aleasă de Sfântul Părinte pentru această zi este: „O singură familie umană”. „Ei sunt victime ale războiului şi violenţei, obligate să se confrunte cu condiţii în care nu ar trebui să trăiască nimeni”, a explicat preotul. El a adăugat că aceia care cer azil nu sunt doar victime ale experienţelor traumatice, ci după ce îşi părăsesc ţara, sunt chinuiţi de gândul că familiile lor sunt în continuare în zone periculoase.
Pr. Bentoglio a relatat că există aproape 15 milioane de refugiaţi în grija Naţiunilor Unite: 10,4 milioane se află sub directa responsabilitate a Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, în timp ce restul de 4,8 milioane se află în grija Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Ajutorarea Refugiaţilor Palestinieni din Orientul Apropiat. Preotul a subliniat apoi cât este de important ca Biserica să restabilească valorile şi demnitatea umană, „în special prin promovarea unei culturi a întâlnirii şi respectului care vindecă rănile suferite şi promite noi orizonturi de integrare, securitate şi pace. Provocarea constă crearea de zone de toleranţă, speranţă, vindecare, protecţie, în care dramele şi tragediile – deja experimentate de prea mult timp în trecut şi de asemenea în timpurile recente – să nu se mai întâmple vreodată”.
Pr. Bentoglio a mai criticat „comportamentul dictat de teama de străini” din ţările de primire, unde cei care cer azil se confruntă adesea cu discriminarea. Aceste atitudini arată „o disparitate între angajamentele luate şi acţiunile” naţiunilor. El a deplâns faptul că aceia care îşi asumă riscul de a-şi părăsi situaţia în care se află, recurgând adesea la metode nesigure pentru a ajunge în ţările de primire, „sunt de foarte multe ori trataţi cu prejudecăţi”. Având în vedere aceste provocări, subsecretarul a arătat că mesajul Papei „atinge unul dintre cele mai puternice subiecte ale străvechii experienţe creştine, acela al primirii”, care trebuie să se traducă în „ospitalitate, compasiune şi urmărirea egalităţii”.
