Patriarhul Ecumenic despre criza economică
28.10.2010, Bucureşti (Catholica) - În cadrul Sfintei Liturghii oficiată ieri, 27 octombrie, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe scena special amenajată din apropierea Catedralei Patriarhale, Sanctitatea Sa Bartolomeu, după citirea pericopei evanghelice, a rostit un cuvânt de învăţătură prin care a subliniat legătura dintre Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, dar a vorbit şi despre criza actuală din lume şi importanţa întoarcerii la Mântuitorul Hristos.
Predica a fost publicată integral pe Basilica.ro, de unde preluăm câteva fragmente. „Această stranie criză economică care mocneşte în zilele noastre în toată lumea, este – aşa cum, foarte înţelept, s-a exprimat, cu ceva timp în urmă, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, preaiubitul nostru frate în Hristos şi împreună liturghisitor – rezultatul crizei spirituale şi morale, care, de multă vreme, biciuieşte omenirea. Oamenii L-au uitat de Dumnezeu, ignoră voia Lui, Îi nesocotesc drepturile! Astfel, l-au uitat şi pe om, adică pe semenul lor, care este chipul lui Dumnezeu! Au uitat şi de toată creaţia, de lucrul cel bun al mâinilor lui Dumnezeu! S-au zăvorât în ‘sala oglinzilor’ egoismului lor; îşi văd doar sinele propriu, cu pornirile şi cerinţele firii căzute în păcat. De aceea, au devenit lacomi şi autosuficienţi în înţelepciunea plină de nebunie a acestui veac; şi-au pus toată speranţele în economie, ştiinţă şi tehnologie. În tenebrele minţii lor, au cerşit o rază de lumină de la filosofie şi diferite ideologii şi se silesc să afle mângâiere şi satisfacţie în artă, sport, călătorii ş.a.”
„Însă, toate acestea, când nu sunt idoli şi tipare ale tatălui minciunii, devin foarte mici şi foarte puţine ca să umple golul din suflet, să dea sens existenţei umane, să aducă lumină şi viaţă, să exorcizeze moartea. Dimpotrivă, ele fac tot mai dreaptă şi mai lină calea spre pierzare şi devorează sufletul omului, care se abate de la destinaţia şi vocaţia sa, greşeşte tot mai mult ţinta existenţei sale, până când, la sfârşit, pur şi simplu, se demonizează. Aşadar, criza din zilele noastre este o stare demonică, din care nu ne poate scoate redresarea economică. Este necesară o restaurare duhovnicească! Este nevoie de multă răbdare! Este nevoie de cumpătare ascetică! Este nevoie de spirit de jertfă! Este nevoie de cugetarea la sensul crucii! Este nevoie de iubire! Adică, este nevoie de Hristos! De Isus Hristos Cel ce S-a întrupat, a pătimit, S-a răstignit pe Cruce şi a înviat şi Care este viu în veci! El, Cuvântul Cel mai înainte de veci al Tatălui, dă existenţei raţiunea de a fi, dă sens vieţii, desfiinţează distanţele prin care păcatul ne îndepărtează şi ne înstrăinează pe unii de alţii, uneşte pe cele despărţite, dăruieşte dreptate, desface legăturile morţii, face ca aşa zisa ‘utopie’ a dragostei să devină realitate!”
