PS Alexandru şi PS Virgil despre beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea
16.01.2011, Oradea (Catholica) - 
OradeaPress.ro a publicat sâmbătă, sub semnătura Ramonei Băluţescu, un amplu articol intitulat „Papa Ioan Paul al II-lea, un sfânt al inimilor, ce îşi îngăduie să fie doar fericit, pentru o vreme”, despre „vestea ce a înconjurat toată lumea vineri, 14 ianuarie: s-a hotărât, Papa Ioan Paul al II-lea va fi beatificat în data de 1 mai 2011”. Redăm în continuare din acest articol declaraţiile luate Episcopilor greco-catolici de Lugoj, respectiv Oradea.
„Am fost foarte ataşat de acest […]. În timpul lui a fost şi prăbuşirea regimului ateu comunist. […] Vizita lui în România a fost un miracol extraordinar! În 1991 l-am contactat prima dată cu ocazia investiturii de Cardinal a lui Alexandru Todea, şi l-am contactat direct. În timp l-am întâlnit şi de patru-cinci ori pe an, activând în comisia unde a fost Cardinalul Kasper, pentru promovarea unităţii între creştini. În 1994 m-a numit Episcop coadjutor la Lugoj. Apoi au fost foarte multe vizite ad limina când stătea personal de vorbă cu fiecare dintre noi. […] Am servit de cinci-şase ori cu dânsul masa, l-am auzit vorbind nu oficial ci liber, ca om. Am fost şi la înmormântarea lui şi de fiecare dată când merg la Roma mergem acolo, la mormântul lui, anul trecut de două ori am celebrat Liturghia la mormântul Sfântului Petru, la câţiva metri de al lui. Este un prestigiu că Biserica recunoaşte sfinţenia şi calităţile acestea speciale de care a dat dovadă; în rândul poporului e bucurie ca i s-au recunoscut – deşi el e în lumea cerurilor de când a închis ochii. Chiar la înmormântarea sa se striga ‘Santo subito’. Noi, cunoscându-l, putem apela la el şi să îi aducem cultul. Putem să îl punem în faţa unui altar unde să patroneze, el, ca fericit, poate să patroneze biserici. Chiar şi la noi, în Banat. La Roma am văzut o biserică închinată Papei Ioan XXIII – şi el e tot fericit.” (PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj)
„Papa Ioan Paul al II-lea a avut o faimă de sfinţenie încă din timpul vieţii. La moarte s-a strigat ‘Santo subito’ iar ce se întâmplă acum e oarecum o normalitate – mulţumim lui Dumnezeu pentru acest lucru. Papa a fost foarte apropiat de România şi de Biserica Română Unită cu Roma la fel. Dânsul e cel care a susţinut apariţia Bibliei de la Blaj. În anul 2000 am ţinut o Liturghie împreună, au fost toţi Episcopii români – se sărbătoreau 300 de ani de unirea cu Roma – şi a fost Bazilica San Pietro plină de români. Acum Papa Ioan Paul al II-lea se roagă şi pentru noi. Dacă cineva vrea să construiască o biserică, şi la noi, poate să îi dea hramul său. O amintire e când la o întâlnire cu românii, la Roma, în 1991, m-a rugat să îi citesc în română ce urma să spună, să audă cum se pronunţă – şi m-a prins de umăr cu un gest foarte patern şi apropiat.” (PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea)
