Lumina vieţii omului – moştenire netrecătoare
04.02.2011, Bucureşti (Catholica) - Basilica.ro a publicat cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la slujba de înmormântare a Mitropolitului Bartolomeu Anania, oficiată în Catedrala Mitropolitană din Cluj, ieri, 3 ianuarie 2011. Cităm câteva fragmente din acest text. „Când se desparte de lumea aceasta sau de viaţa pământească, omul nu ia cu el nimic din bunurile materiale adunate în jurul său, ci doar lumina credinţei, a gândurilor, a cuvintelor şi a faptelor bune adunate în sufletul sufetul său. […] Lumina pe care o adună omul în sufletul său nemuritor în timpul vieţii pământeşti şi o ia cu el după despărţirea sa de trup se arată şi în timpul vieţii sale pe pământ. […] Este, de fapt, lumina harului dumnezeiesc pe care omul credincios şi harnic, înţelept şi darnic l-a făcut roditor de fapte bune.”
Patriarhul a evidenţiat apoi „lumina personalităţii Arhiepiscopului şi Mitropolitului Bartolomeu Anania ca fiind: un distins om de cultură, un apărător statornic al tradiţiei ortodoxe româneşti şi un înflăcărat patriot român”. „Ca om de cultură, cunoscut mai întâi sub numele de Valeriu Anania, el a fost pasionat permanent de literatură (proză şi poezie) mai ales de dramaturgie. Acestei mari pasiuni literare i-a acordat timp mult şi efort susţinut, poate mai mult decât elaborării de studii şi articole teologice. […] El cultiva constant legătura dintre credinţă şi cultură, dintre Liturghie şi filantropie, dintre viaţa spirituală a Bisericii şi activitatea ei socială. Din acest motiv, trebuie evidenţiate dorinţa şi eforturile multiple ale ierarhului cărturar de a construi biserici noi acolo unde era nevoie de ele, în oraşe şi sate, dar şi de a organiza instituţii şi programe social-filantropice pentru a ajuta pe cei aflaţi în dificultate.”
„Totodată, el aprecia rolul mănăstirilor în păstrarea şi promovarea credinţei ortodoxe, a spiritualităţii şi culturii româneşti încurajând înfiinţarea şi organizarea de noi mănăstiri şi schituri. Cât priveşte dialogul şi cooperarea cu alţi creştini, el cerea ca acestea să nu se realizeze pe bază de compromis teologic sau etic, ci pentru a contribuii la binele comun al societăţii. Ca înflăcărat patriot român, care a trăit nu numai în libertate, ci şi în timpul mai multor dictaturi, unele de dreapta, altele de stânga, el a militat pentru păstrarea credinţei, libertăţii şi demnităţii poporului român. […] Dragostea sa faţă de Biserică şi popor s-a văzut în ultimii ani şi în faptul că era intolerant faţă de corupţie, la orice nivel şi în orice instituţie s-ar practica aceasta, deoarece mita, corupţia, nedreptatea şi frauda unora desconsideră valori şi competenţe ale altora, deteriorează relaţiile comunitare sau sociale şi slăbesc demnitatea şi unitatea unui popor.”
„Pentru lumina aceasta pe care Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu o lasă acum moştenire spirituală Bisericii şi poporului român, cu profundă recunoştinţă şi preţuire, ierarhi, cler şi popor ne rugăm lui Dumnezeu, Părintele luminilor, de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit (cf. Iacob 1, 17), să aşeze sufletul său în lumina neînserată şi pacea netulburată a Împărăţiei Preasfintei Treimi, în fericirea vieţii cereşti, ‘unde drepţii ca luminătorii vor străluci!’ Veşnica lui pomenire din neam în neam!”
Imagini
