Noutatea Legii aduse de Isus este iubirea
13.02.2011, Roma (Catholica) - O societate mai solidară şi mai fraternă, prin urmare mai creştină, ar fi putut evita moartea tragică a copiilor romi petrecută săptămâna trecută în periferia Romei, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea duminică, 13 februarie 2011, înainte de recitarea rugăciunii Angelus împreună cu mii de credincioşi reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro. Vă oferim discursul Sfântului Părinte, după traducerea realizată de redacţia în limba română a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
În Liturghia acestei duminici continuă lectura aşa-numitei Cuvântări de pe munte a lui Isus, care ocupă capitolele 5, 6 şi 7 din Evanghelia după Matei. După Fericiri, care sunt programul Său de viaţă, Isus proclamă noua Lege, Torah Sa, cum o numesc fraţii noştri evrei. Într-adevăr, Mesia, la venirea Sa, trebuia să aducă şi revelaţia definitivă a Legii, şi este tocmai ceea ce Isus declară: „Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. Nu am venit să desfiinţez, ci să desăvârşesc”. Adresându-se ucenicilor săi, adaugă: „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 5,17.20). În ce consistă această „plinătate” a legii lui Cristos, şi această „dreptate” superioară pe care El o cere?
Isus explică aceasta printr-o serie de antiteze între poruncile vechi şi modul Său de a le repropune. De fiecare dată începe: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime…” şi apoi afirmă: „Eu însă vă spun…”. De exemplu: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi’, iar dacă cineva va ucide, va fi tras la judecată” (Matei 5,21-22). Şi aşa de şase ori. Acest mod de a vorbi trezea mare impresie în oameni, care rămâneau înspăimântaţi, deoarece acel „Eu vă spun” echivala cu a revendica pentru sine aceeaşi autoritate cu a lui Dumnezeu, izvorul Legii. Noutatea lui Isus constă în mod esenţial în faptul că El însuşi „umple” poruncile cu iubirea lui Dumnezeu, cu forţa Duhului Sfânt care locuieşte în El. Şi noi, prin credinţa în Cristos, putem să ne deschidem acţiunii Duhului Sfânt, care ne face capabili să trăim iubirea divină. De aceea, fiecare poruncă devine adevărată ca cerinţă de iubire, şi toate se reunesc într-o singură poruncă: iubeşte-l pe Dumnezeu din toată inima şi iubeşte-l pe aproapele ca pe tine însuţi.
„Plinătatea Legii este dragostea” scrie Sfântul Paul (Romani 13,10). În faţa acestei exigenţe, de exemplu, cazul trist al celor patru copii romi, morţi săptămâna trecută la periferia Romei, când baraca lor a ars, impune să ne întrebăm dacă o societate mai solidară şi mai fraternă, mai coerentă în iubire, adică mai creştină, nu ar fi putut evita un astfel de eveniment tragic. Şi această întrebare este valabilă pentru atâtea alte evenimente dureroase, mai mult sau mai puţin cunoscute, care se întâmplă zilnic în oraşele şi satele noastre.
Dragi prieteni, poate nu este întâmplător faptul că prima mare predică a lui Isus se cheamă Cuvântarea de pe munte! Moise s-a urcat pe muntele Sinai pentru a primi Legea lui Dumnezeu şi a o duce Poporului ales. Isus este însuşi Fiul lui Dumnezeu care a coborât din Cer pentru a ne duce în Cer, la înălţimea lui Dumnezeu, pe calea iubirii. Mai mult, El însuşi este această cale: nu trebuie să facem altceva decât să îl urmăm, pentru a pune în practică voinţa lui Dumnezeu şi a intra în Împărăţia Sa, în viaţa veşnică. O singură creatură a ajuns deja pe vârful muntelui: Fecioara Maria. Datorită unirii cu Isus, dreptatea ei a fost desăvârşită: pentru aceasta o invocăm „Speculum iustitiae – Oglinda dreptăţii”. Să ne încredinţăm ei, pentru ca să călăuzească şi paşii noştri în fidelitate faţă de Legea lui Cristos.
