Situaţia din Fâşia Gaza, după revolta din Egipt
13.02.2011, Roma (Catholica) - Concomitent cu manifestaţiile de piaţă din Egipt, care cereau demisia preşedintelui Mubarak, s-au desfăşurat zilele trecute ample demonstraţii şi în Fâşia Gaza. Condiţiile de viaţă din zona controlată de gruparea Hamas, unde este în vigoare blocada economică impusă de autorităţile israeliene, continuă să fie tot mai grele, cu toate că statul ebraic a autorizat în iunie 2010 circulaţia unor mărfuri civile, în afară de oţel şi ciment. Potrivit Agenţiei ONU pentru refugiaţii palestinieni, la începutul anului curent, şomajul în Fâşia Gaza a ajuns la 45%. Redacţia centrală Radio Vatican l-a contactat pe preotul argentinian Jorge Hernandez, parohul comunităţii latine Sfânta Familie din Gaza.
„Fâşia Gaza a resimţit perioada de schimbări din Egipt, mai ales în primele momente, când datorită acestei situaţii s-a oprit o anumită creştere economică ce se putea observa în Gaza. După cum se ştie, Gaza trăieşte datorită tunelurilor. În aceste săptămâni nu se mai găsesc anumite articole, mai ales cele alimentare şi de igienă, tocmai pentru că nu mai pot fi aduse prin tunelurile care făceau legătura cu Egiptul. În plus, au crescut preţurile. Gazul nu se mai găseşte, benzina este foarte scumpă…”. Referitor la condiţiile de viaţă ale populaţiei, preotul a declarat: „Situaţia din Egipt se răsfrânge asupra Fâşiei Gaza, dar anumite probleme nu sunt legate de evenimentele din Egipt, ci de blocadă. De exemplu, se resimte foarte mult lipsa locurilor de muncă. Cât priveşte situaţia sanitară, sunt persoane care nu găsesc medicamente sau cele necesare pentru sănătate şi întâmpină mari dificultăţi în a ieşi din Fâşia Gaza. Din nefericire, aceasta este viaţa în Gaza”.
Creştinii din Gaza sunt circa trei mii, cei mai mulţi sunt ortodocşi; creştinii romano-catolici sunt circa 200. Ei „trăiesc mai întâi de toate ca palestinieni. Pentru creştini, apoi, biserica este totul, în sensul social al cuvântului, dar e şi un fel de refugiu. Uneori, Biserica poate ajuta economic multe familii în necesităţile de fiecare zi. Nu este, aşadar, numai un loc de rugăciune, ci şi un loc de regăsire socială… Liturghia duminicală nu înseamnă doar celebrarea propriu zisă şi apoi toată lumea pleacă acasă; dimpotrivă, rămânem împreună, vorbim între noi, este cu adevărat un moment puternic de viaţă comunitară, pentru că ne dă curajul să mergem înainte. Un alt exemplu: avem în parohie un centru social pentru tineri şi copii. Colaborăm cu Biserica Ortodoxă, în numele unicului Domn şi al unicei credinţe. O altă formă de apostolat foarte importantă este vizita la bolnavi şi reuniunile săptămânale pentru căsătorie, mai ales cu cei tineri, prin care suntem alături de ei pe drumul vieţii”.
