Desăvârşirea stă în a ne comporta ca fii ai lui Dumnezeu
20.02.2011, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a comentat textele biblice propuse la Liturghia duminicală, din ziua de 20 februarie 2011, înainte de recitarea rugăciunii Îngerul Domnului împreună cu mii de credincioşi, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro. Pontiful a arătat că perfecţiunea noastră este a trăi ca fii ai lui Dumnezeu, împlinind concret voinţa Sa. De asemenea, a cerut păstorilor să adopte noul stil de viaţă adus de Isus, impus de iubirea adevărată. După rugăciune, a adresat un salut persoanelor care în Columbia promovează diferite iniţiative pentru a aminti vizita de acum 25 de ani a Papei Ioan Paul al II-lea. Vă oferim alocuţiunea Sfântului Părinte, după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
În această a şaptea duminică din timpul de peste an, lecturile biblice ne vorbesc despre voinţa lui Dumnezeu de a-i face părtaşi pe oameni la viaţa Sa: „Fiţi sfinţi, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” – citim în Cartea Leviticului (19,1). Cu aceste cuvinte, şi preceptele care derivă din ele, Domnul invita poporul pe care şi-l alesese să fie fidel alianţei cu El, umblând pe căile Sale, şi întemeia legislaţia socială pe porunca „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Levitic 19,18). Dacă îl ascultăm apoi pe Isus, în care Dumnezeu a asumat un trup muritor pentru a deveni aproapele fiecărui om şi a revela iubirea Sa nemărginită faţă de noi, regăsim aceeaşi chemare, acelaşi obiectiv cutezător. Spune, într-adevăr, Domnul: „Fiţi, aşadar, desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este” (Matei 5,48). Dar cine ar putea să devină desăvârşit? Perfecţiunea noastră este a trăi ca fii ai lui Dumnezeu, împlinind concret voinţa Sa. Sfântul Ciprian scria că „paternităţii lui Dumnezeu trebuie să îi corespundă un comportament de fii ai lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie preamărit şi lăudat de buna conduită a omului” (De zelo et livore, 15:CCL 3a, 83).
În ce mod îl putem imita pe Isus? El ne spune: „iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc şi vă vorbesc de rău, ca să fiţi fiii Tatălui vostru din ceruri” (Matei 5,44-45). Cine îl primeşte pe Domnul în viaţa Sa şi îl iubeşte cu toată inima este capabil de un nou început. Reuşeşte să facă voinţa lui Dumnezeu: să realizeze o nouă formă de existenţă însufleţită de iubire şi destinată veşniciei. Apostolul Paul adaugă: „Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (1Corinteni 3,16). Dacă suntem cu adevărat conştienţi de această realitate, şi viaţa noastră este plăsmuită din ea, atunci mărturia noastră devine clară, grăitoare şi eficace. Un autor medieval a scris: „Când întreaga fiinţă a omului s-a amestecat, să spunem aşa, cu iubirea lui Dumnezeu, atunci splendoarea sufletului său se reflectă şi în aspectul exterior” (Ioan Scărarul, Scara Raiului, XXX: PG 88, 1157 B), în totalitatea vieţii. „Mare lucru este iubirea – citim în cartea Imitaţiunea lui Cristos -, un bine care face uşor orice lucru anevoios şi suportă liniştit orice lucru dificil. Iubirea aspiră să urce în sus fără să fie reţinută de vreun lucru pământesc. Se naşte din Dumnezeu şi numai în Dumnezeu poate găsi odihnă” (III,V,3).
Dragi prieteni, poimâine, 22 februarie, vom celebra sărbătoarea Catedrei Sfântului Petru. Lui, primul dintre Apostoli, Cristos i-a încredinţat sarcina de Maestru şi de Păstor pentru călăuzirea spirituală a Poporului lui Dumnezeu, pentru ca acesta să poată să se înalţe până la cer. Îndemn, de aceea, toţi păstorii să asimileze acel „nou stil de viaţă” care a fost inaugurat de Domnul Isus şi a fost preluat de Apostoli (Scrisoare de proclamare a Anului Sfintei Preoţii). Să o invocăm pe Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu şi a Bisericii, pentru ca să ne înveţe să ne iubim unii pe alţii şi să ne primim ca fraţi, fii ai aceluiaşi Tată ceresc.