Preşedintele polonez al Parlamentului European despre Papa
25.02.2011, Roma (Catholica) - Din iulie 2009 este preşedinte al Parlamentului European, primul deputat dintr-o ţară din est care asumă această funcţie. Polonezul Jerzy Buzek, născut în anul 1940 în Silezia, inginer, a început activitatea politică în anul 1980 cu naşterea lui Solidarnosc. După ce a participat în prima linie la viaţa sindicatului liber (printre factorii decisivi pentru căderea Cortinei de Fier în anul 1989), a desfăşurat activitate politică în ţara sa, până când a asumat, între anii 1997-2001, funcţia de prim ministru la Varşovia. Contribuţia lui la intrarea Poloniei în UE este pe larg cunoscută. Gianni Borsa pentru agenţia SIR l-a intervievat în ajunul vizitei lui la Papa Benedict al XVI-lea, prevăzută pentru luni, 28 februarie 2011. Redăm câteva fragmente din acest interviu, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro.
– Care sunt marile provocări pe care UE le are în faţa sa în această fază? Şi ce credeţi despre creşterea unor fenomene îngrijorătoare cum este populismul, noile forme de naţionalism, xenofobia?
– Astăzi, Europa trebuie să-şi găsească locul în lume. Întărirea unităţii noastre şi a performanţei noastre economice este o condiţie fundamentală în acest efort, dar trebuie să mergem mai departe. Trebuie să revărsăm viaţă în Tratatul de la Lisabona, în special în sectorul politicii externe. Uniunea Europeană are nevoie de mijloace suficiente pentru a-şi garanta un loc adecvat în lume, unde economiile care se evidenţiază, precum China, India şi Brazilia, sunt tot mai influente. Vorbesc de mijloace atât politice cât şi de buget; statele membre ar trebui să fie conştiente că este în interesul lor întărirea poziţiei baronesei Ashton şi mărirea bugetului UE pentru politica externă. În realitate putem economisi bani dacă împărtăşim şi punem împreună resursele noastre şi competenţele noastre. Împreună, putem obţine mult mai mult la nivel internaţional. […]
– Dumneavoastră v-aţi exprimat de mai multe ori în aceste luni despre teme îndrăgite de credincioşi, cum ar fi valorile etice, libertatea de religie, sprijinul dat familiilor… Europa politică, aceea de la Strasbourg şi Bruxelles, este atentă la aceste aspecte ale vieţii de fiecare zi?
– Da, desigur. Există probleme care se referă la cetăţenii care ne-au ales. Libertatea de religie este unul din drepturile umane cele mai fundamentale, una dintre componentele cele mai intime ale demnităţii umane. Nu putem rămâne indiferenţi atunci când oamenii sunt ucişi pentru că ei cred în ceva, nu contează dacă sunt creştini, musulmani, evrei sau agnostici. Ceea ce s-a întâmplat comunităţilor creştine din Orientul Mijlociu în ultimii ani nu poate să fie ignorat. Nu vrem să le învăţăm nimic pe celelalte ţări, dar trebuie să fim de partea celor asupriţi şi a celor vulnerabili. Trebuie să garantăm ca în această regiune creştinii să aibă un viitor, ca să poată prospera, ca să poată trăi demn şi ca să nu fie nevoiţi să fugă, în special pentru că locuiesc acolo de două mii de ani. Totuşi, această afirmaţie comportă faptul că trebuie să ne inspirăm dintr-un exemplu. Primesc plângeri grave din diferite părţi ale Europei despre modul în care sunt trataţi unii imigraţi. Sunt fericit că măcar la Roma musulmanii pot să practice cultul într-o frumoasă moschee, care a fost vizitată în ultimii ani de Papa Ioan Paul al II-lea şi de Papa Benedict al XVI-lea.
Dumneavoastră aţi citat şi sprijinul dat familiilor: acesta este un punct fundamental pentru noi, în Europa. UE a întărit principiul de subsidiaritate, care a fost pus la punct de doctrina socială a Bisericii, în Tratatul de la Lisabona. Pe baza acestui principiu, familiile sunt însăşi inima întregii societăţi umane. Trebuie să le ocrotim şi să avem grijă de ele. În spaţiul său restrâns de competenţă în această privinţă, Parlamentul European a făcut mult pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă ale taţilor şi mamelor. Numai anul trecut, Parlamentul European a votat în favoarea unei prorogări a permisului de maternitate peste cele 14 săptămâni, care sunt actualmente standardul minim. Guvernele naţionale din UE încă n-au ajuns la acord în privinţa acestei măsuri, dar sper să facă asta repede. În acest context, nu trebuie să uităm problema egalităţii de şansă între bărbaţi şi femei. Schimbările demografice, pe care le-am citat mai înainte, nu sunt unicul motiv pentru care trebuie să deblocăm potenţialităţile profesionale ale femeilor. Viaţa profesională şi viaţa familiară nu trebuie să fie în contradicţie!”.
– UE nu trebuie să fie o „fortăreaţă” închisă în ea însăşi, ci trebuie să se deschidă la frontierele globale. Au amintit asta de mai multe ori şi Pontifii şi alţi lideri religioşi. Recent s-au înfruntat, sub diverse puncte de vedere, cazurile din Egipt, Libia, Tunisia, Sudan, Haiti, Irak, Pakistan, Orientul Mijlociu. De fapt, există impresia că UE dobândeşte în mod timid statura unui protagonist mondial. Care este impresia dumneavoastră?
– Întrebarea foarte importantă! Aşa cum am spus deja, Europa trebuie să îşi găsească locul în lume. Nu mai vrem să interpretăm numai rolul celui care plăteşte, trebuie să devenim şi protagonişti. În primul rând, trebuie să găsim un răspuns la dezvoltările vecinilor noştri cei mai apropiaţi. Evenimentele care au loc în Libia, Tunisia, Egipt şi în toată lumea arabă inspiră speranţă. Din primul moment am susţinut pe deplin aspiraţiile legitime ale popoarelor. Ca vecini, prieteni şi parteneri, trebuie să ocrotim florile libertăţii. Trebuie să însoţim popoarele din sud în drumul lung spre adevărata democraţie pe care o urmăresc aşa de curajos. Dorim să facilităm libertatea şi prosperitatea ţărilor noastre vecine. În acest context, este mai urgent ca niciodată redefinirea politicii europene de vecinătate, care actualmente nu este la înălţimea provocării. Subliniez că delegaţia ad hoc a Parlamentului European a fost prima misiune oficială europeană care a vizitat Tunisia. A adunat informaţii şi pregăteşte paşii următori. Am decis să trimitem o altă delegaţie în Egipt. Parlamentul european a mai cerut o conferinţă internaţională a donatorilor pentru a asista şi a stabiliza tinerele forţe democratice ale vecinilor noştri”.
– La final: dacă v-am cere să trimiteţi un mesaj tinerilor, ce le-aţi spune?
Nu vă pierdeţi încrederea în binele pe care putem să-l facem. Nu vă pierdeţi speranţa că acest lucru poate să fie realizat. Voi sunteţi Europa şi noi avem nevoie ca voi să susţineţi Europa. Nu am îndoieli că ştiţi perfect ce să faceţi cu ea în viitor!
