Ambasada israelită salută „viziunea pozitivă” a Papei

07.03.2011, Roma (Catholica) - Ambasada israelită pe lângă Sfântul Scaun „a primit cu mare bucurie” noua carte a Papei Benedict al XVI-lea, în care Sfântul Părinte repetă că evreii nu sunt vinovaţi de moartea lui Isus. Aflăm acest lucru dintr-o declaraţie dată publicităţii joi, 3 martie 2011, în engleză şi italiană, de ambasadă, ca răspuns la pasajele din cartea „Isus din Nazaret” apărute în presă. Cartea va fi disponibilă pentru public începând din 10 martie.

„Am primit cu mare bucurie sublinierea reiterată de Papa în noua sa carte, în care îi exonerează pe evrei de responsabilitatea morţii lui Isus”, se spune în declaraţie. Nu este însă vorba de o învăţătură nouă, se precizează. În 1965, Declaraţia „Nostra Aetate” a Conciliului Vatican II susţinea deja explicit că „de ceea ce s-a întâmplat în Pătimirea Sa nu pot fi acuzaţi toţi evreii, fără distincţie, atunci în viaţă, şi nici evreii de astăzi”. Ambasada mai observă apoi că noua carte este consecventă cu „politica oficială a Bisericii” şi adaugă că seria „Isus din Nazaret” este o „confirmare a cunoscutei poziţii pozitive a Papei faţă de poporul evreu şi statul Israel”.

Despre rolul evreilor în moartea lui Isus Papa vorbeşte în capitolul VII, secţiunea a III-a: „Acum să ne întrebăm: Cine exact au fost acuzatorii lui Isus? Cine a insistat să fie condamnat la moarte?” Şi continuă privind la diferitele răspunsuri oferite de Evanghelii. Printre altele explică: „Conform lui Ioan, a fost vorba pur şi simplu vorba de ‘evrei’. Dar folosirea de către Ioan a acestei expresii nu indică în nici un caz – aşa după cum ar putea crede cititorul modern – poporul lui Israel în general, şi cu atât mai mult nu are caracter ‘rasist’. La urma urmelor, Ioan însuşi era din punct de vedere etnic un evreu, aşa după cum erau Isus şi toţi discipolii Săi. Întreaga comunitate creştină primară a fost formată din evrei. În Evanghelia lui Ioan, acest cuvânt are o semnificaţie precisă şi clar definită: se referă la aristocraţia de la Templu. Astfel, cercul acuzatorilor care au instigat la moartea lui Isus este precis indicat în a patra Evanghelie şi clar delimitat: este aristocraţia de la Templu – şi nici aceasta fără anumite excepţii, aşa după cum arată referinţa la Nicodim (7,50-52).”

Papa Benedict al XVI-lea clarifică şi fraza de la Matei, când „‘întreg poporul’ spune: ‘Sângele Său să fie asupra noastră şi a copiilor noştri'” (27,25). El spune: „Creştinul îşi va aminti că sângele lui Isus vorbeşte o limbă diferită de sângele lui Abel (Evrei 12,24): nu strigă după răzbunare şi pedeapsă; aduce reconciliere. Nu este vărsat împotriva cuiva; este vărsat pentru mulţi, pentru toţi. ‘De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu […] Dumnezeu l-a pus (pe Isus) ca jertfă de ispăşire’ (Romani 3,23-25). Aşa după cum cuvintele lui Caiafa despre necesitatea uciderii lui Isus trebuie să fie citite într-o cu totul altă lumină din perspectiva credinţei, la fel stă situaţia şi cu referinţa lui Matei la sânge: citită în lumina credinţei, înseamnă că noi toţi avem nevoie de puterea purificatoare a iubirii, care este sângele Său. Aceste cuvinte nu sunt un blestem, ci mai degrabă răscumpărare, mântuire”.