Duminicile Postului Mare ne propun un itinerar baptismal
10.03.2011, Vatican (Catholica) - 
„Astăzi, însemnaţi cu simbolul auster al cenuşii, intrăm în Timpul Postului Mare, începând un itinerar spiritual care ne pregăteşte să celebrăm cu vrednicie misterele pascale. Cenuşa… este un semn care ne aminteşte de condiţia noastră de creaturi pentru a-l urma tot mai mult pe Domnul”, a spus Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei sale generale de miercuri, 9 martie 2011, desfăşurate în Aula Paul al VI-lea, în prezenţa a 7.000 de credincioşi. „Postul Mare este un drum, este însoţirea lui Isus care urcă la Ierusalim, loc al împlinirii misterului Său de pătimire, moarte şi înviere; ne aminteşte că viaţa creştină este o ‘cale’ de parcurs, care constă nu atât într-o lege de respectat, ci în însăşi persoana lui Cristos, de întâlnit, de primit, de urmat”.
„Mai ales în Liturgie, în participarea la sfintele taine, noi suntem conduşi să parcurgem acest drum împreună cu Domnul; reparcurgând evenimentele care ne-au adus mântuirea, dar nu ca o simplă comemorare, o amintire a unor fapte trecute”, a explicat Sfântul Părinte. „Există un cuvânt cheie care apare des în Liturgie pentru a indica aceasta: cuvântul ‘astăzi’; şi el trebuie înţeles în sens originar şi concret, nu metaforic. Astăzi Dumnezeu revelează legea sa şi nouă ne este dat să alegem astăzi între bine şi rău, între viaţă şi moarte”. În duminicile din Postul Mare trăim „un itinerar baptismal” care ne ajută „să reînsufleţim în noi acest dar şi să facem în aşa fel încât viaţa noastră să recupereze exigenţele şi angajamentele acestui Sacrament, care este la baza vieţii noastre creştine”.
„Prima duminică, numită Duminica ispitirii, pentru că prezintă ispitirile lui Isus în deşert, ne invită să reînnoim decizia noastră definitivă pentru Dumnezeu şi să înfruntăm cu curaj lupta care ne aşteaptă pentru a-i rămâne fideli”. A doua duminică este Duminica lui Avraam şi a Schimbării la Faţă şi, „asemenea lui Avraam, părintele celor care cred, şi noi suntem invitaţi să plecăm, să ieşim din ţara noastră, să părăsim siguranţele pe care ni le-am construit, pentru a ne pune din nou încrederea noastră în Dumnezeu; ţinta se întrevede în Schimbarea la Faţă a lui Cristos, Fiul iubit, în care şi noi devenim ‘fii ai lui Dumnezeu'”.
Duminica a treia ne face să o întâlnim pe femeia samariteană. „Asemenea lui Israel în Exod, şi noi la Botez am primit apa care mântuieşte; Isus, aşa cum îi spune samaritenei, are apa vieţii, care stinge orice sete; şi această apă este însuşi Duhul său… Duminica a patra ne face să reflectăm asupra experienţei ‘orbului din naştere’. La Botez suntem eliberaţi de întunericul răului şi primim lumina lui Cristos pentru a trăi ca fii ai luminii… În sfârşit, Duminica a cincea ne prezintă învierea lui Lazăr. La Botez noi am trecut de la moarte la viaţă şi suntem făcuţi capabili să îi plăcem lui Dumnezeu, să ucidem omul vechi pentru a trăi în Duhul Celui Înviat”.
În tradiţia Bisericii, perioada Postului Mare este caracterizată de practici precum postul, pomana şi rugăciunea, a spus Papa Benedict al XVI-lea, explicând faptul că postul „înseamnă abţinerea de la mâncare, dar cuprinde şi alte forme de privare pentru o viaţă mai sobră”. Este strâns legat de pomană „care sub numele unic de ‘milostenie’ cuprinde multe fapte bune”. Mai mult, în cadrul acestei perioade Biserica „invită la o rugăciune mai fidelă şi intensă şi la o meditaţie prelungită asupra Cuvântului lui Dumnezeu”. „În acest drum al Postului Mare”, a concluzionat Pontiful, „să fim atenţi să percepem invitaţia lui Cristos de a-l urma în mod mai hotărât şi coerent, reînnoind harul şi angajamentele Botezului nostru, pentru a abandona omul vechi care este în noi şi a ne îmbrăca în Cristos, pentru a ajunge reînnoiţi la Paşte şi a putea spune cu sfântul Paul: ‘Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine'”.
