O frumoasă pagină pentru Europa
21.03.2011, Roma (Catholica) - „Faptul că Marea Cameră a Curţii Drepturilor Omului a voit în mod fundamental să răstoarne o sentinţă adoptată anterior de o Cameră în unanimitate este un semn de bun simţ, de înţelepciune şi de libertate. Nu se poate tulbura în mod superficial o civilizaţie. Judecătorii au avut curajul să meargă în profunzime, fără condiţionări. Sentinţa va contribui să dea încredere în Curte şi în instituţiile europene din partea unui procent ridicat al popoarelor din Europa”, a declarat Mons. Aldo Giordano, observator permanent al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, referitor la decizia de săptămâna trecută a CEDO despre afişarea simbolurilor religioase în şcolile de stat, potrivit unui material preluat de la Agenţia SIR şi publicat în traducere pe Ercis.ro.
„Această sentinţă este o pagină de speranţă nu numai pentru creştini şi pentru cei care cred, ci pentru toţi cetăţenii europeni care sunt preocupaţi să nu corodeze marea tradiţie formată în timpul secolelor şi propria identitate. A considera prezenţa în spaţiul public a crucifixului – simbolul cel mai semnificativ şi cel mai popular al creştinismului – drept contrară drepturilor omului înseamnă a nega însăşi ideea de Europa. Fără crucifix, Europa nu ar exista. Pentru aceasta, sentinţa este şi o victorie pentru Europa. Judecătorii au recunoscut că cultura drepturilor omului nu trebuie să excludă civilizaţia creştină. Această decizie întăreşte fundamentele spirituale şi morale ale Europei, recunoscând interdependenţa lor. Cultura drepturilor omului are rădăcini în civilizaţia creştină. Nu se poate nega una fără a pune în pericol pe cealaltă”.
Mons. Aldo Giordano a amintit că „În faţa riscului punerii în cauză a propriei identităţi, peste douăzeci de ţări au luat poziţie în mod public în favoarea prezenţei publice a simbolului lui Cristos în spaţiul public european. Curtea a studiat cu atenţie, în afară de poziţia Italiei, pe cea a celor zece guverne care s-au prezentat ‘terţă parte’, în sprijinul Italiei: Armenia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania, Malta, Monaco, San Marino, România şi Federaţia Rusă, şi a altor 11 ţări care au făcut declaraţii publice, prin intermediul guvernului sau al parlamentului sau al unui ministru, în sprijinul Italiei: Albania, Austria, Croaţia, Macedonia, Moldova, Polonia, Serbia, Slovacia, Ucraina, Ungaria, Norvegia. Este important că 22 de ţări au dorit să îşi facă auzit glasul lor faţă de o sentinţă a Curţii. Această Europă există şi trebuie ascultată… Curtea, respectând prezenţa vizibilă a creştinismului în societate, a contribuit astfel la întărirea unităţii culturii europene”.
„Reiese din sentinţa din 18 martie un concept pozitiv despre raportul Biserică-Stat. Curtea nu a voit să impună tuturor ţărilor o idee de ‘laicitate’ străină de majoritatea ţărilor care au aderat la Convenţia drepturilor omului de la Strasbourg. Laicitatea nu înseamnă excludere, a desfiinţa sacrul din sfera publică. Spaţiul public nu înseamnă spaţiu gol. Istoria ne învaţă că un spaţiu gol este destinat să fie repede ocupat de ideologii distructive. Convenţia europeană a drepturilor omului recunoaşte că religia nu este o chestiune privată a individului, ci are o dimensiune socială, colectivă şi publică (art. 9). A cere scoaterea crucifixului nu înseamnă neutralitate şi imparţialitate, ci impunere a unei ideologii precise. Nu se poate nega libertatea de religie în numele libertăţii de religie!”
„Ar fi fost de neînţeles ca un organism european cum este Curtea, într-un moment istoric în care se asistă la întoarcerea religiei pe scena publică şi a instituţiilor europene, să fi făcut o eroare istorică voind să decidă împotriva expunerii crucifixului, care este expresie a credinţei religioase, dar şi a istoriei şi a identităţii unei ţări. Tot mai mult se impune astăzi întrebarea cu privire la posibilitatea însăşi a supravieţuirii pe termen lung a unei civilizaţii fără o mare religie care să o susţină şi să îi dea suflet. Acest lucru este valabil şi pentru Europa, continentul care se poate lăuda cu o lungă istorie de civilizaţie şi de cultură”.
